Contract de închiriere. Efectele obligaţiei "scriptae in rem" în contextul Legii nr. 17/1994
| Comentarii |
|
Persoana căreia i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unei locuinţe la care se referă Legea nr. 17/1994 este datoare să respecte dreptul de folosinţă al chiriaşului, chiar dacă titlul locatorului iniţial a fost desfiinţat.
Această largă opozabilitate faţă de terţi, care derogă de la principiul de drept potrivit căruia, desfiinţarea actului primar conduce la desfiinţarea actului subsecvent, a fost creată prin dispoziţiile Legii nr. 17/1994, astfel că actualul proprietar este obligat, în baza acestei legi speciale, să respecte contractul de închiriere prelungit "în aceleaşi condiţii".
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.556/21.11.1997)
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, reclamanta G. C. a chemat în judecată pe pârâţii A. A. şi A. I. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună evacuarea necondiţionată a pârâţilor din apartamentul nr. 61, constatându-se nulitatea contractului de închiriere încheiat între pârâţi şi I.C.R.A.L C. în anul 1987. în subsidiar, reclamanta a solicitat ca, în situaţia în care pârâţii ar putea dovedi un drept locativ, să se constate că, de la data notificării acestora, s-a născut un nou contract de închiriere, între proprietarul actual şi pârâţi, şi să se stabilească valoarea chiriei, conform normelor în vigoare privind rata inflaţiei.
Judecătoria sectorului 2 a respins acţiunea prin sentinţa civilă nr. 8.738/1995, iar hotărârea a rămas definitivă, prin respingerea apelului formulat de reclamantă, potrivit deciziei civile nr. 1.454/1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a Ill-a civilă, cu motivarea că pârâţii beneficiază de prelungirea contractului de închiriere, în baza Legii nr. 17/1994.
Recursul formulat de recurentă împotriva deciziei va fi respins, instanţa de recurs considerând că Legea nr. 17/1994 a fost aplicată corect de către tribunal. Titlul locativ al pârâţilor îl constituie contractul de închiriere nr. 79.918/1987, care a fost prelungit de drept până la data de 1.04.1999, prin Legea nr. 17/1994. Sensul Legii nr. 17/1994, rezultând din interpretarea literală, este acela că toate contractele de închiriere existente la 1.01.1988 (art. 2) se reînnoiesc, în acelaşi mod, chiar dacă au expirat după această dată, dacă chiriaşul ocupă şi "în prezent" spaţiul locativ care a făcut obiectul închirierii. Din această exprimare rezultă că, indiferent de actualul proprietar, contractul anterior se prelungeşte de drept sau se reînnoieşte, fără să se încheie un nou contract, care să-1 înlocuiască pe cel vechi, ceea ce înseamnă că actualul proprietar se subrogă în drepturile şi obligaţiile fostului I.C.R.A.L., în cadrul aceluiaşi contract, stabilind că prelungirea contractului se referă implicit şi Ia chiria datorată de chiriaş, care se menţine la acelaşi nivel. Faţă de considerentele reţinute, recursul va fi respins, ca nefondat.
Notă: O. G. nr. 40/8.04.1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriilor pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe prevede, în art. 9, obligaţia proprietarului de a încheia un nou contract de închiriere cu chiriaşul, la cererea acestuia, în anumite condiţii.
| ← Contract de împrumut. Dobânda convenţională. Nulitatea... | Contract de închiriere. Evacuare. Schimbarea destinaţiei... → |
|---|
