Răspundere civilă. Accident rutier. Instanţa competentă
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr. 1956/2000 pronunţată de Judecătoria Mediaş s-a admis acţiunea reclamanţilor CG şi CM în contradictoriu cu pârâţii "Asigurarea Românească" SA Sucursala Sibiu, MI şi MV şi a fost obligată pârâta "Asigurarea Românească" SA să plătească despăgubiri reclamanţilor, astfel: 58.255.000 lei în favoarea lui C.G. şi 71.133.000 lei în favoarea lui C.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt victime ale unui accident de circulaţie rutier şi prin hotărâre judecătorească s-a stabilit că aceştia au suferit prejudicii materiale reţinute de instanţă.
Totodată s-a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art.48, 49 alin.l din Legea nr. 136/1995, autoturismul implicat în accident fiind asigurat prin efectul legii, astfel că asigurătorul este obligat să plătească despăgubiri persoanelor prejudiciate.
împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta "Asigurarea Românească" SA Sucursala Judeţul Sibiu solicitând schimbarea sentinţei, în sensul admiterii în parte a acţiunii, respectiv în limitele răspunderii asigurătorului de răspundere civilă.
în susţinerea cererii de apel, se invocă încălcarea dispoziţiilor art.7 lit.b din H.G. nr. 1259/1996, potrivit cărora limita maximă a despăgubirilor datorate de asigurator este de 40.000.000 lei.
Prin decizia civilă nr.608/2001 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a admis ca fondat apelul pârâtei, s-a desfiinţat hotărârea atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Sibiu, ca instanţă de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că Judecătoria a încălcat normele privitoare la competenţa materială atunci când a judecat în fond litigiul dintre părţi. Astfel, s-a arătat că întrucât asigurările terestre sunt fapte de comerţ, conform art.3 pct 17 din Codul comercial, se impune în temeiul art.56 Cod comerical raportat la art.2 pct.l lit.a Cod procedură civilă, judecarea pricinii în primă instanţă de către Secţia comercială a Tribunalului.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, ca instanţă de apel.
în motivarea recursului, reclamanţii au susţinut în esenţă că, trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă Secţiei comerciale a Tribunalului este eronată, competenţa materială revenind judecătoriei, ca instanţă civilă. Totodată recurenţii au arătat că tribunalul s-a pronunţat pe această excepţie, respingând-o prin încheiere anterior pronunţării hotărârii.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod civil, Curtea constată că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Susţinerile recurenţilor, în sensul că natura litigiului dedus judecăţii este civilă şi în consecinţă, în mod corect a fost investită Judecătoria cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, sunt întemeiate.
Litigiul dintre părţi nu este rezultatul unui raport contractual între ele, răspunderea societăţii de asigurări fiind angajată în temeiul legii, astfel că natura litigiului nederivând dintr-un contract, ci dintr-un delict civil, are caracter civil, nefiind incidente în speţă dispoziţiile art.3 şi 56 cod comercial.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art.304 pct.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanţi şi în baza art.312 Cod procedură civilă, va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Sibiu, Secţia civilă, în apel.
Curtea de Apel Alba - Iulia - decizia civilă nr. 1 SOS din 11 iulie 2001
| ← Răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de vânat | Daune cominatorii → |
|---|
