Decesul părţii în cursul suspendării dispuse în temeiul art 47 din Legea nr. 10/2001, republicată. Consecinţe

Comentarii

0

C. proc. civ., art. 243 alin. (1) pct. 1, art. 249, art. 250

Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reclamantul M.P. a chemat în judecată pe pârâţii Prefectura Municipiului Bucureşti şi SC E.T. SA, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună restituirea terenului în suprafaţă de 300 mp situat în Bucureşti, str. Intr. C.T. nr. 3B, sector 6, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei SC E.T. SA la plata despăgubirilor cuvenite.

Cauza a fost înregistrată, în urma declinării, la data de 8 iunie

2001, pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă.

Lq data de 14 septembrie 2001, judecata cauzei a fost suspendată în conformitate cu dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 10/2001, până la soluţionarea notificării formulate în temeiul acestei legi.

La data de 23 octombrie 2006 cauza a fost din oficiu repusă pe rol pentru a se discuta excepţia de perimare. Asupra excepţiei de perimare, Tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit extrasului pentru uz oficial din registrul de deces nr. 9422/

12 iunie 2007 eliberat de Primăria Sectorului 6 Bucureşti, reclamantul M.P. a decedat la data de 6 ianuarie 2002, situaţie în care a intervenit, având o forţă juridică superioară derivată din necesitatea, pe tot par

cursul soluţionării litigiului, a unui cadru procesual sub aspect subiectiv, ce este dată de existenţa fizică sau juridică a părţilor, suspendarea de drept a judecării cauzei în temeiul art. 243 alin. (1) C. proc. civ.

In conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”. Perimarea este deci acea sancţiune procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte.

Termenul de perimare a început să curgă la data de 6 ianuarie 2002, când a intervenit suspendarea de drept care a înlăturat ca motiv de ordine publică, ce impune existenţa în cauză a unei părţi reclamante, suspendarea dispusă anterior. De la acest moment şi până la data de 23 octombrie 2006, când s-a acordat termen din oficiu în vederea discutării excepţiei de perimare, succesorii reclamantului nu au îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei care să întrerupă cursul perimării în condiţiile art. 249 C. proc. civ.

Este adevărat că, potrivit art. 250 C. proc. civ., cursul perimării este suspendat timp de trei luni de la data decesului părţii, aceasta însemnând însă numai că pe perioada respectivă curgerea termenului s-a oprit de drept. Ulterior suspendării, cursul perimării este reluat, astfel că termenul s-a împlinit pana la 6 aprilie 2002.

De asemenea, lăsarea pricinii în nelucrare se datorează părţii, legea nestabilind în sarcina instanţei obligaţia de a dispune din oficiu verificări în legătură cu introducerea în cauză a moştenitorilor unei părţi.

Având în vedere cele arătate mai sus, precum şi dispoziţiile art. 252 C. proc. civ., potrivit cărora perimarea se poate constata şi din oficiu, Tribunalul a admis excepţia de perimare şi a constatat perimată cererea.

Vezi şi alte speţe de drept civil: