DECLINARE DE COMPETENŢĂ. DETERMINAREA VALORII OBIECTULUI LITIGIULUI. CERERI PRINCIPALE Şl CERERI ACCESORII. ÎNŢELES
| Comentarii |
|
(1) întrucât reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a două contracte de vânzare-cumpărare privitoare la două apartamente situate în acelaşi imobil, fiecare dintre cele două capete de cerere formulare apare ca principal, astfel că pentru determinarea instanţei competente trebuie luată în considerare valoarea fiecărui apartament în parte, iar nu a imobilului în ansamblul său.
(2) Caracterizarea unei cereri ca fiind principală ori, după caz, accesorie în sensul art. 17 C.pr.civ., presupune existenţa unui singur proces în care unele capete de cerere sunt principale, iar altele accesorii, în considerarea dependenţei acestora din urmă de cele principale.
Secţia civilă, decizia nr. 363 din 7 martie 2003
Tribunalul Cluj şi-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca întemeindu-se în drept pe dispoziţiile art. 1 pct. 1 coroborate cu cele ale art. 2 pct. 1 lit.b) C.pr.civ., iar în fapt pe declaraţia reprezentantului reclamantului potrivt căreia valoarea fiecăruia dintre apartamentele litigioase este de 13.000.000 lei.
Admiţând însă că indicarea acestor valori ar fi fost eronată - aceasta şi în condiţiile în care ea s-ar fi făcut în lipsa reclamantului însuşi şi fără a exista o împuternicire a reprezentantului acestuia pentru arătarea valorii - precum şi că este reală evaluarea făcută prin cererea de recurs, în raport de care valoarea întregului imobil care include cele două apartamente litigioase este de 70.000 dolari SUA (ceea ce ar corespunde unei valori de circa 2.200.000.000 lei), nici în atari condiţii nu s-ar putea totuşi considera că i-ar aparţine Tribunalului competenţa de soluţionare a acţiunii.
Pentru a conchide astfel, are în vedere Curtea că fiecare dintre cele două capete de cerere deduse judecăţii (cel în constatarea nulităţii absolute a contractului purtând asupra apartamentului nr. 1 al imobilului înscris în CF nr. 121467 Cluj-Napoca, precum şi cel în constatarea nulităţii absolute a contractului având ca obiect apartamentul nr. 2 al aceluiaşi imobil) apare ca principal, ceea ce impune consecinţa că, sub aspectul determinării instanţei competente material prin raportare la dispoziţiile art. 1 pct. 1 şi ale art. 2 pct. 1 lit.b) C.pr.civ., este de luat în considerare valoarea fiecărui apartament, iar nu aceea a imobilului în întregul său.
Or, cum valoarea întregului imobil a fost arătată în cererea de recurs ca fiind de 2.200.000.000 lei, rămâne că aceea a fiecăruia dintre apartamente se situează la nivelul a 1/ 2 din valoarea imobilului în ansamblu, deci sub 2.000.000.000 lei.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, era, într-adevăr de stabilit în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca competenţa de soluţionare a acţiunii.
Nu poate fi acceptat nici cel de-al doilea motiv al recursului, căci caracterizarea unei cereri în justiţie ca fiind principală ori, după caz, accesorie în sensul art. 17 C.pr.civ. are în vedere existenţa unui singur proces, în care unele capete de cerere apar ca principale, iar altele accesorii, în considerarea dependenţei lor de cele zise principale.
Când însă cererile sunt deduse judecăţii în procese diferite, relaţia principal - accesoriu avută în vedere de art. 17 C.pr.civ. nu poate fi reţinută, căci, aşa cum s-a arătat, lipseşte condiţia - indispensabilă - a unui unic proces.
Pe cale de consecinţă recursul se va respinge ca nefondat. (Judecător Valentin Mitea)
| ← CONFLICT NEGATIV DE COMPETENTĂ. ACŢIUNE AVÂND CA OBIECT... | PLÂNGERE FORMULATĂ ÎN BAZA ART. 24 ALIN. (8) DIN LEGEA NR.... → |
|---|
