COMPETENTA TERITORIALĂ ALTERNATIVĂ A INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI
| Comentarii |
|
Deşi conform art. 12 C.pr.civ. reclamantul are dreptul de a alege instanţa competentă teritorial, această alegere nu poate fi făcută cu ignorarea celorlalte norme de competenţă teritorială prevăzute de Codul de procedură civilă.
Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 17 din 8 ianuarie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 4554 pronunţată la 4 octombrie 2002, în dosarul nr. 9558/2002, Tribunalul Cluj a admis cererea formulată de reclamanta S.C. Bega Minerale Industriale S.A. Aghireş (fosta S.C. Exploatarea Minieră Aghireş) împotriva pârâtei Regia Generală de Apă (Apa Nova) Bucureşti, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 20.598.604 lei, cu titlu de preţ marfă livrată şi nechitată, precum şi dobânzi legale aferente până la achitarea efectivă a debitului.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, invocând, în principal, excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei de fond, susţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 şi 7, pct. 1 C.pr.civ., potrivit cărora competenţa revenea instanţei de la domiciliul pârâtei.
Curtea, analizând recursul declarat de pârâta S.C. Apa Nova Bucureşti S.A., fostă Regia Generală de Apă Bucureşti, reţine referitor la excepţia invocată de recurentă că într-adevăr, conform dispoziţiilor art. 5, raportat la art. 7 pct.1 şi 2 C.pr.civ, în stabilirea competenţei teritoriale a instanţelor, regula este aceea că acţiunile se promovează la instanţa în raza căreia îşi are sediul societatea pârâtă. Această normă legală, în materia litigiilor comerciale nu are caracter absolut, întrucât alte norme de procedură, respectiv art. 10 pct. 4 C. pr. civ., prevăd şi o competenţă alternativă sau facultativă. într-o astfel de situaţie, revine exclusiv reclamantului dreptul să decidă ce anume instanţă să sesizeze.
în cauză, reclamanta S.C. Bega Minerale Industriale S.A. şi-a manifestat acest drept, dar analizând situaţiile de competenţă teritorială alternativă reglementate de art. 10 pct. 4 C.pr.civ., Curtea reţine că acestea nu sunt competente în cauză.
Este cert că, locul plăţii nu este convenit în mod expres de părţi, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 1104 alin. 3 C.civ., respectiv plata se va face la domiciliul debitorului. în cauză, debitorul este cu sediul în Bucureşti, astfel că nu este realizată teza finală din art. 10 pct. 4 C.pr.civ.
Verificând locul unde obligaţia a luat naştere, Curtea reţine că acesta este Municipiul Bucureşti, întrcât contractul este încheiat prin corespondenţă, că ofertantul este S.C. Apa Nova S.A. Bucureşti, care la sediul său din Bucureşti a primit propunerea făcută de reclamantă şi condiţiile de contractare.
Prin urmare, faţă de modul concret în care s-a încheiat contractul, prin aplicarea „sistemului recepţiei", recunoscut în practică şi doctrină, Curtea reţine că obligaţia s-a născut la Bucureşti, astfel că şi din caest punct de vedere, competenţa aparţine Instanţei de la sediul pârâtei, respectiv Tribunalul Municipiului Bucureşti.
Faţă de cele menţionate anterior, recursul declarat de pârâtă referitor la competenţa teritorială a Tribunalului, este fondat.
Drept consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa instanţei de fond şi va trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Municipiului Bucureşti. (Judecător Eleonora Gheţa)
| ← COMPETENTA INSTANTELOR JUDECĂTOREŞTI ÎN MATERIA EXECUTĂRII SILITE | ACŢIUNE. PRINCIPIUL DISPONIBILITĂŢII. INADMISIBILITATEA... → |
|---|
