COMPETENTA INSTANTELOR JUDECĂTOREŞTI ÎN MATERIA EXECUTĂRII SILITE
| Comentarii |
|
Din conţinutul art. 373 şi art. 3731 C.pr.civ. rezultă că cererea pentru încuviinţarea executării silite este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se va face executarea, astfel că nu prezintă nici o relevanţă natura litigiului din care a rezultat titlul executor.
Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 1341 din 3 septembrie 2003
Prin încheierea civilă nr. 266 pronunţată la 28 ianuarie 2001, în dosarul nr. 731/2003, Judecătoria Bistriţa a admis cererea formulată de executorul bancar P.M din cadrul Băncii de Crdit şi Dezvoltare Romexterra S.A. Sucursala Bistriţa împotriva debitoarei S.C. Dan Corrado Trans S.R.L. Bistriţa şi a giranţilor B.V.M. şi B.E. S-a încuviinţat executarea silită a contractului de credit bancar nr. 174/07.08.2002 şi a contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 2950/07.08.2002, investite cu formulă executorie. Judecătoria a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 372-373 C.pr.civ.
împotriva acestei încheieri au declarat apel urmăritele B.V.M. şi B.E., apel respins de Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin decizia civilă nr. 207 din 26 mai 2003, pronunţată în dosar nr. 967/2003.
împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs apelantele B.V.M. şi B.E., solicitând desfiinţarea acesteia. Au susţinut că decizia este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă materială, apreciind că cererea era de competenţa Secţiei comerciale a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, invocându-se dispoziţiile art. 3, pct. 11 şi art. 3 pct. 11 lit. a) C.pr.civ.
Analizând recursul formulat, Curtea reţine că potrivit art. 3731 C.pr.civ., cererea pentru încuviinţarea executării silite se depune la instanţa de executare. Această instanţă este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, aşa cum rezultă din conţinutul art. 373 alin. (2) C.pr.civ.
Prin urmare, recurentele susţin fără temei legal, că pentru determinarea competenţei instanţei care încuviinţează executarea silită a unui înscris, altul decât o hotărâre judecătorească, se aplică normele generale de competenţă prevăzute de art. 3, pct.11 şi art. 3 pct. 11 lit. a) C.pr.civ. de altfel, aceste dispoziţii legale menţionate de recurente în cuprinsul recursului, nu se regăsesc ca atare în Codul de procedură.
Curtea mai reţine că în faza de excutare silită, fază pentru care în Codul de procedură civilăsunt dispoziţii speciale în această materie, nu se mai face distincţie după cum titlul rezultă dintr-un raport de natură civilă sau dintr-un raport de natură comercială, astfel că nu sunt aplicabile normele de competenţă prevăzute în art. 2 şi respectiv 3 C.pr.civ.
Drept consecinţă, în temeiul art. 312 alin.(1), Curtea va repinge recursul ca nefondat. (Judecător Eleonora Gheţa)
| ← PLÂNGERE FORMULATĂ ÎN BAZA ART. 24 ALIN. (8) DIN LEGEA NR.... | COMPETENTA TERITORIALĂ ALTERNATIVĂ A INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI → |
|---|
