Depăşirea limitelor mandatului. Consecinţe asupra răspunderii mandantului
| Comentarii |
|
Conform prevederilor art. 1546 C. civ., mandantul este îndatorat a îndeplini obligaţiile contractate de către mandatar în limitele puterilor date. Nu este îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale, afară numai când a ratificat expres sau tacit.
Mandatul special dat pentru o operaţiune determinată a fost folosit de mandatar cu o altă întindere şi cu o destinaţie distinctă, încălcându-se astfel principiul voinţei juridice reale a părţilor. Prin urmare, mandantul nu a avut intenţia de a garanta plata creditului, actul fiind încheiat împotriva voinţei sale de a contracta, motiv pentru care acesta nu poate fi obligat la plata sumei datorate de societatea beneficiară a creditului.
C.S.J., s. corn., decizia nr. 6806 din 21 noiembrie 2001,
in C.J. nr. 9/2002, p. 53
Reclamanta BCIC Bucureşti a chemat în judecată pârâţii SC LV. SRL Bucureşti, I.C.V. şi M.M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să-i oblige la plata în solidar a sumei de 148.586.106 lei (100.000.000 lei credit nerambursat, 39.000.000 dobânzi penalizatoare şi 8.959.611 lei dobânzi restante).
Prin contractul de credit, pârâta-debitoare a beneficiat de un credit în valoare de 50.000.000 lei, suplimentat prin act adiţional şi garantat prin contract de gaj şi contract de ipotecă, garant ipotecar fiind M.M.
Tribunalul Bucureşti, Secţia comercială, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pârâtul M.M. a declarat apel, susţinând că nu a fost niciodată în raporturi juridice cu reclamanta şi că a împuternicit-o pe Z.R să obţină un împrumut în nume propriu, pe care să-l garanteze, şi nicidecum pentru a garanta un împrumut al intimatei.
Apelul a fost respins.
Pârâtul M.M. a declarat recurs, motivând că mandatara şi-a depăşit mandatul, semnând nu un contract de împrumut cu garanţie mobiliară,
ci un contract de ipotecă, astfel că mandantul nu se află în raporturi contractuale cu reclamanta.
Recursul este fondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că BCIC SMB Bucureşti a deschis o linie de credit având ca beneficiar pe SC I.V. SRL Bucureşti şi că între această bancă şi M.M., prin reprezentant Z.R., a fost încheiat contractul de ipotecă pentru garantarea irevocabilă şi fără opoziţie a obligaţiei de rambursare.
Mandantul M.M. a împuternicit-o pe mandatara Z.R. să-l reprezinte la BCIC SMB, în vederea încheierii unui contract de împrumut cu ipotecă imobiliară.
Din conţinutul acestei procuri rezultă că mandatara a primit mandat să încheie un contract de împrumut pentru mandant, contract pe care să-l garanteze cu apartamentul său, determinarea mandatului şi întinderea acestuia fiind expres determinate. «
în realitate, mandatara şi reclamanta au semnat un contract de garanţie pentru plata unui credit acordat de BCIC SMB unei societăţi comerciale neidentificate în procură. Astfel, mandatul special dat pentru o operaţiune determinată a fost folosit cu o altă întindere şi cu altă destinaţie şi prin aceasta a fost încălcat principiul voinţei juridice reale a părţilor. Prin urmare, pârâtul nu a avut intenţia de a garanta plata creditului, contractul fiind încheiat împotriva voinţei sale de a contracta, motiv pentru care nu poate fi obligat la plata în solidar a sumei datorate de societatea beneficiară a creditului.
Pentru aceste considerente, recursul a fost admis, cu consecinţa schimbării sentinţei, în sensul respingerii acţiunii faţă de M.M.
| ← Contract de ipotecă. Mandat special. Lipsa formei autentice.... | Mandat special cu element de extraneitate. Condiţii.... → |
|---|
Observ ca foarte puține persoane își dau seama de acest lucru .. ce soluții ar fi ? Mi-ar fi de ajutor să înțeleg greșeala sau fapta de rea credință