Contract de vânzare-cumpărare încheiat prin mandatar. Lipsa de efecte faţă de reprezentant. Coparticipare procesuală obligatorie
| Comentarii |
|
1. Din menţiunile exprese ale art. 1545 C. civ. şi potrivit principiului res inter alios acta, neque nocere, neque prodesse potest, rezultă că mandatul nu produce efecte juridice faţă de terţe persoane, deoarece drepturile şi obligaţiile se nasc direct în beneficiul sau în sarcina mandantului. Faţă de cel reprezentat, contractul încheiat prin reprezentare produce efecte juridice depline, ca şi cum ar fi fost încheiat de el însuşi. în schimb, faţă de reprezentant, actul nu produce, în principiu, nicio consecinţă, deoarece el nu este şi nu devine parte în raportul juridic. în sarcina lui se pot naşte doar obligaţii personale faţă de cel reprezentat, când îşi depăşeşte limitele mandatului şi acţionează în mod fraudulos. în consecinţă, pentru acţiunea având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat prin mandatar, acesta nu are calitate procesuală pasivă.
2. în ipoteza unui contract de vânzare-cumpărare, părţile contractante sunt vânzătorul şi cumpărătorul. Chiar dacă actul a fost încheiat prin mandatar, efectele juridice se produc în persoana mandantului. Cum în cauză vânzătorul a decedat, calitatea procesuală pasivă în cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare o au moştenitorii vânzătorului şi cumpărătorii împreună, acesta fiind un caz de coparticipare pasivă obligatorie, conform art. 47 C. proc. civ.
In raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie şi necesară, în materia nulităţii actelor juridice pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti unitare, în contradictoriu cu toate părţile care figurează în act, reprezentând o necesitate obiectivă, fiind obligatoriu ca instanţa să constate, dacă se impune, nevalabilitatea actului juridic faţă de toate părţile care figurează în acesta.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., decizia nr. 725/R din 14 mai 2010,
nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 6166 pronunţată la data de 9 decembrie 2008 de Judecătoria Buftea, Judeţul Ilfov, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive integrale a pârâţilor I.I. şi P.A., iar cererea formulată de reclamantul N.C.N. în contradictoriu cu aceşti pârâţi, prin care se solicitase constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 615 din 22 iunie 2007, a fost respinsă pentru acest motiv, în timp ce cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul D.M. a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că actul de vânzare . contestat a fost încheiat între numitul A.V., prin mandatar D.M., şi cumpărătorii I.I. şi P.A.G. S-a constatat că cererea pentru constatarea nulităţii unui act juridic trebuie formulată în contradictoriu cu toate
părţile actului, fiind un caz de coparticipare procesuală pasivă obligatorie, iar reclamantul, deşi cunoştea numele şi domiciliile moştenitorilor vânzătorului, nu a considerat necesar să formuleze cererea în contradictoriu şi cu aceştia şi a refuzat să îşi modifice cererea după sesizarea incidentului.
In plus, referitor la pârâtul D.M., instanţa a constatat că nu există identitate între persoana chemată în judecată şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, deoarece acesta a acţionat ca mandatar al vânzătorului şi potrivit regulilor dreptului substanţial, mandatarul nu dobândeşte drepturi şi obligaţii la încheierea contractului, toate efectele acestuia producându-se împotriva părţilor.
Reclamantul N.C.N. a formulat, la data de 26 ianuarie 2009, apel împotriva acestei sentinţe, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, la data de 10 februarie 2009.
Prin decizia civilă nr. 1075 A din 16 noiembrie 2009, tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant N.C.N.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată cu care reclamantul a învestit instanţa de judecată, acesta a contestat validitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 615 din 22 iunie 2007 de BNP G.I., încheiat între numitul A.V., în calitate de vânzător, şi I.I. şi P.A.G., în calitate de cumpărători. Intimatul-pârât D.M. apare în contract ca mandatar al vânzătorului, potrivit procurii autentificate sub nr. 1093/2007.
în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtului D.M., tribunalul a constatat că mandatul - exprimat în procura autentică -este un contract numit, ce se supune regulilor prevăzute de art. 1532 şi urm. C. civ., încheiat între A. V. - mandant şi D.M. - mandatar.
Din menţiunile exprese ale art. 1545 C. civ. şi potrivit principiului res inter alios acta, neque nocere, neque prodesse potest, rezultă că mandatul nu produce efecte juridice faţă de terţe persoane (în speţă, faţă de apelantul-reclamant), deoarece drepturile şi obligaţiile se nasc direct în beneficiul sau în sarcina mandantului. Faţă de cel reprezentat (mandantul A.V.) contractul încheiat prin reprezentare produce efecte juridice depline ca şi cum ar fi fost încheiat de el însuşi. în schimb, faţă de reprezentant (mandatarul D.M.) actul juridic nu produce, în principiu, niciun efect, deoarece el nu este şi nu devine parte în raportul juridic. în sarcina lui se pot naşte obligaţii personale faţă de cel reprezentat, când îşi depăşeşte limitele mandatului şi acţionează în mod fraudulos.
Invocarea de către apelantul-reclamant a dispoziţiilor art. 1552 pct. 3 C. civ., cu privire la faptul că mandatarul a acţionat, în cunoştinţă de cauză, după decesul mandantului, când mandatul încetase, constituie un aspect de fond al cererii privind nulitatea contractului, iar nu un aspect care să susţină calitatea procesuală pasivă a pârâtului D.M., deoarece reclamantul este terţ faţă de contractul de mandat, iar potrivit principiului relativităţii efectelor actului juridic, acest contract are putere numai între părţile contractante. Direct împotriva pârâtului pot invoca pretenţii privind aplicarea art. 1552 pct. 3 C. civ. numai succesibilii mandantului.
în ceea ce priveşte buna-credinţă a cumpărătorilor - art. 1558 C. civ., tribunalul a constatat că, raportat la soluţia primei instanţe, acest aspect nu face obiectul analizei, deoarece acest aspect nu este de natură nici a confirma, nici a infirma calitatea procesuală pasivă a mandatarului vânzătorului.
în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive integrale, respectiv faptul că, deşi a contestat validitatea unui contract bilateral, reclamantul nu a înţeles să formuleze cererea sa şi în contradictoriu cu vânzătorul A.V., respectiv cu succesorii acestuia în drepturi, ca urmare a decesului, tribunalul a apreciat că soluţia primei instanţe este corectă.
Astfel, avându-se în vedere efectele pe care le produce sancţiunea nulităţii absolute a unui act juridic, inclusiv a unui asemenea contract, pe de o parte, şi relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti, ce se produc doar cu privire la părţile ce figurează în hotărâre, pe de altă parte, tribunalul a apreciat că nu se poate constata nulitatea unui contract doar în contradictoriu cu pârâţii-cumpărători. Este necesară participarea procesuală a vânzătorului (care, în situaţia decesului, va sta prin succesibilii săi), deoarece desfiinţarea retroactivă a acestui contract prin lipsirea sa de efecte juridice doar în privinţa cumpărătorilor, iar nu şi în privinţa vânzătorului (menţinerea actului faţă de moştenitorii vânzătorului, cărora hotărârea nu le-ar fi opozabilă) nu poate fi concepută.
Având în vedere principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil, instanţa a luat act de cadrul procesual stabilit în cauză de către reclamant. Afirmaţiile apelantului privind neexercitarea rolului activ al instanţei şi faptul că nu i s-a pus în vedere să îşi modifice cererea nu sunt argumente pentru desfiinţarea sentinţei. Astfel, apelantul a beneficiat de asistenţă juridică specializată, iar în momentul în care s-a pus în discuţie lipsa calităţii procesuale pasive integrale, nu s-a solicitat un termen pentru modificarea acţiunii, potrivit art. 132 C. proc. civ., ci s-au formulat concluzii de respingere a excepţiei. în plus, este nerelevant că aspectul calităţii procesuale nu a fost pus în discuţia părţilor la prima zi de înfăţişare, deoarece este un aspect de ordine publică, ce poate fi invocat în orice moment al procesului din oficiu şi nu constituie o excepţie relativă ce poate fi invocată numai in limine litis, deoarece legitimarea procesuală este o problemă absolută în orice litigiu, interesul principal fiind cel al bunei administrări a justiţiei, iar nu interesul privat al părţilor.
Insă, în raport de considerentele anterior expuse, tribunalul a constatat neîndeplinirea condiţiei coparticipării procesuale pasive obligatorii în cauză, care rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 47-48 C. proc. civ., şi, pe cale de consecinţă, inadmisibilitatea cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului, ce nu a fost formulată în contradictoriu cu toate părţile faţă de care acest act şi-a produs efectele. Soluţia instanţei de fond - admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a unui pârât şi respingerea cererii pentru lipsa calităţii procesuale pasive integrale — nu este contradictorie decât în aparenţă, deoarece prima excepţie a avut ca obiect participarea procesuală a mandatarului D.M., iar soluţia asupra cererii a avut ca obiect participarea procesuală a altor persoane, respectiv a moştenitorilor vânzătorului.
De altfel, însuşi apelantul-reclamant, în cuprinsul motivelor de apel acceptă posibilitatea juridică a ratificării retroactive a mandatului de către moştenitorii vânzătorului. Lipsa unor dovezi privind existenţa unui certificat de moştenitor sau a acceptării succesiunii, potrivit art. 700 C. civ., nu este relevantă, deoarece într-o asemenea situaţie devin aplicabile dispoziţiile art. 477, art. 652, art. 680 C. civ. referitoare la moştenirile vacante. S-ar putea susţine că legitimarea procesuală pasivă s-ar afla sub condiţie suspensivă până la dovedirea vocaţiei concrete la moştenirea defunctului A.V. a succesorilor acestuia, în speţă, tocmai acest aspect se reflectă în planul procesual al promovării unei cereri de chemare în judecată anterior îndeplinirii condiţiei, tocmai prin necesitatea formulării sale în contradictoriu cu toate persoanele ce au vocaţie generală la succesiunea defunctului — sarcina stabilirii corecte a cadrului procesual din punct de vedere subiectiv revenind reclamantului.
în consecinţă, apelul a fost respins de către tribunal, reţinându-se că pretenţiile reclamantului cu privire la cauza ilicită şi la frauda la lege pot fi dezbătute numai într-un cadru procesual care să îi includă şi pe moştenitorii vânzătorului din contractul contestat.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs recurentul-recla-mant N.C.N., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că din motivarea deciziei pronunţate de tribunal, reiese că în ceea ce priveşte critica formulată cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât D.M., deşi instanţa de apel a admis faptul că în sarcina acestuia se pot naşte obligaţii personale faţă de cel reprezentat, când îşi depăşeşte limitele mandatului şi acţionează în mod fraudulos, după decesul mandantului, când mandatul său încetase, acesta este un aspect de fond al cererii privind nulitatea contractului.
Totuşi instanţa, în mod contradictoriu, în aceeaşi frază apreciază că acesta nu este un aspect care să susţină calitatea procesuală pasivă a pârâtului D.M.
în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive integrale, Tribunalul a apreciat că şi cu privire la acest aspect soluţia primei instanţe este corectă întrucât reclamantul, deşi a contestat validitatea unui contract bilateral, nu a înţeles să formuleze cererea şi în contradictoriu cu vânzătorul, hotărârea pronunţată nefiindu-le opozabilă moştenitorilor acestuia, pretenţiile reclamantului cu privire la cauza ilicită şi frauda la lege putând fi dezbătute numai într-un cadru procesual care să îi includă şi pe moştenitorii vânzătorului din contractul contestat.
Recurentul arată, cu privire la prima critică legată de admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât D.M., că potrivit textelor care reglementează mandatul în Codul civil şi literaturii de specialitate, actul juridic încheiat de mandatar în limitele împuternicirii nu produce efecte faţă de acesta, în schimb, pentru actele sale excesive, mandatarul este răspunzător faţă de terţi, deoarece este ţinut să le garanteze validitatea actelor, afară de cazul când a dat posibilitatea terţilor de a lua la cunoştinţă de întinderea împuternicirii (art. 1545 C. civ) şi terţii acceptă să contracteze cu mandatarul peste limitele mandatului, se presupune că au luat asupra lor riscurile contractului încheiat în astfel de condiţii.
în schimb, actele încheiate de mandatar cu depăşirea împuternicirilor primite nu îl obligă pe mandant dacă nu le-a ratificat expres sau tacit.
Recurentul mai arată faptul că, dacă mandantul nu este îndatorat pentru tot ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale [art. 1546 alin. (2) C. civ.], evident că el nu răspunde nici pentru actele sau faptele ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşite de mandatar cu ocazia îndeplinirii mandatului, care, în orice caz sunt afară din limitele puterilor sale.
Recurentul consideră că mandatarul trebuie să dea socoteală mandantului despre îndeplinirea mandatului, predându-i acestuia sumele încasate, moment de la care mandatul încetează.
în speţa dedusă judecaţii în prezenta cauză, mandatarul nu numai că a utilizat un mandat care încetase prin decesul mandantului, el practic neavând nicio împuternicire valabilă la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dar a dovedit şi exces de zel, în sensul că certificatul fiscal utilizat la întocmirea vânzării nu se regăseşte în baza de date a emitentului, respectiv Primăria Comunei Petră-chioaia, fiind fals.
Mai mult, deşi cunoştea acest lucru (recunoscând în faţa instanţei de fond la interogatoriu), a înstrăinat un bun litigios, care nici nu se mai găsea în patrimoniul mandantului la 19 aprilie 2007, acesta fiind vândut recurentului încă din 23 februarie 1998, care avea terenul înregistrat la rolul său fiscal unic.
Mandatarul, deşi se presupune că îndeplinea doar un mandat limitat, acţionând doar în numele mandantului, face declaraţii în nume propriu, sub sancţiunea legii penale, în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare, declaraţii false, după cum s-a dovedit ulterior, scopul lui fiind acela de a-şi însuşi preţul vânzării prin orice metode.
Recurentul susţine că instanţa de apel a analizat critica formulată de apelant, doar fragmentat, păstrând aceeaşi analiză şi aceeaşi soluţie a instanţei de fond, lucru criticat de recurent în prezentul recurs.
în ceea ce priveşte cea de-a doua critică formulată, cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive integrale a pârâţilor I.I. şi P.A.G., se arată că, de vreme ce dispoziţiile art. 1546 alin. (2) C. civ. prevăd că mandantul nu răspunde nici pentru actele sau faptele ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşite de mandatar cu ocazia îndeplinirii mandatului, ca atare, rezultă din interpretarea textelor legale mai sus indicate că nu este obligatorie coparticiparea procesuală pasivă a moştenitorilor mandantului, în sensul art. 47 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 725R din 14 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a respins recursul ca nefondat.
în motivare, s-a reţinut că acţiunea formulată de reclamantul (recurent) N.C.N. are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 615 din 22 iunie 2007 de BNP G.I., încheiat între A.V., în calitate de vânzător, prin mandatar D.M. şi cumpărătorii LI. şi P.A.G.
Reclamantul a înţeles să formuleze cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâţii: D.M., care figurează ca mandatar în contractul a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată şi cumpărătorii I.I. şi P.A.G., fără a-i chema în judecată şi pe moştenitorii vânzătorului A.V., acesta fiind decedat.
Prima instanţă a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul mandatar D.M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive integrale a pârâţilor I.I. şi P.A.G., respingând cererea formulată în contradictoriu cu aceştia, în consecinţă.
Tribunalul a menţinut soluţia primei instanţe, respingând ca nefondat apelul declarat de reclamantul N.C.N.
în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale incidente în cauza dedusă judecăţii, găsindu-se nefondat motivul de recurs invocat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurentul a criticat decizia instanţei de apel, susţinând că pârâtul D.M. justifică legitimarea procesuală pasivă în cauză, deoarece mandatarul răspunde faţă de terţi pentru actele excesive, încheiate cu depăşirea împuternicirilor primite, conform art. 1545 C. civ.
Critica este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Premisa de la care trebuie să se pornească în cauză este aceea că recurentul-reclamant a solicitat constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între vânzător, prin mandatar, pe de o parte, şi cumpărători, pe de altă parte.
Deşi contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de vânzător, prin mandatar, toate efectele juridice ale actului astfel întocmit se răsfrâng asupra mandantului-vânzător, astfel că între vânzătorul-man-dant şi terţul cocontractant (cumpărătorii) se nasc raporturi juridice directe. Cu alte cuvinte, deşi în fapt terţul cumpărător tratează cu mandatarul, în drept, contractează cu mandantul.
Din această perspectivă, calitate procesuală pasivă în cererea privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare au părţile contractante: vânzătorul, respectiv moştenitorii acestuia şi cumpărătorii (în speţa, moştenitorii vânzătorului A.V.) şi pârâţii I.I. şi P.A.G., împreună.
Mandatarul care a încheiat contractul a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată în cauză nu justifică legitimarea procesuală pasivă, deoarece, în privinţa acestuia, contractul de vânzare-cumpărare nu produce efecte juridice, el nu are calitatea de parte în acest contract.
Depăşirea limitelor mandatului de către mandatarul D.M., invocată de recurentul-reclamant din perspectiva dispoziţiilor art. 1546 alin. (2) C. civ., poate naşte, eventual, raporturi juridice între mandant (în speţă, moştenitorii acestuia) şi mandatar, respectiv între mandatar şi terţul cocontractant (în speţă, cumpărătorii), nu şi între mandatar şi recu-rentul-reclamant pentru a se justifica legitimarea procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii.
Sub acest aspect, dispoziţiile art. 1545 C. civ., invocate de recu-rentul-reclamant, se referă la raporturile dintre mandatar şi terţul cocontractant, în sensul că pentru actele sale excesive, mandatarul este răspunzător faţă de acesta, afară de cazul când a dat terţilor posibilitatea de a lua cunoştinţă de întinderea împuternicirii, situaţie în care, acceptând să contracteze cu mandatarul peste limitele mandatului, se presupune că terţii au luat asupra lor riscurile contractului încheiat în aceste condiţii.
Astfel, textul art. 1545 C. civ. prevede expres că mandatarul care a dat părţii cu care a contractat o asemenea calitate, o îndestulă notiţă de puterile primite, nu e ţinut a garanta aceea ce s-a făcut în afară de marginile mandatului, afară numai când s-a obligat pe sine însuşi, în numele său.
în cauza dedusă judecăţii calitatea de terţi cocontractanţi o au cumpărătorii, respectiv pârâţii I.I. şi P.A.G., iar nu recurentul-reclamant, care este terţ faţă de contractul a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată.
Or, faţă de acest terţ, care este recurentul-reclamant, contractul de mandat nu produce efecte juridice, pentru a fi invocate dispoziţiile legale din materia mandatului, în această privinţă funcţionând principiul res inter alios acta, neque nocere, neque prodesse potest.
Pe de altă parte, în privinţa raporturilor dintre mandant şi mandatar, potrivit art. 1546 alin. (2) C. civ., există şi posibilitatea ratificării ulterioare a mandatului de către moştenitorii mandantului, posibilitate acceptată de altfel şi de recurent în cuprinsul motivelor de recurs formulate.
Tot astfel, pentru aceleaşi motive expuse mai sus, asimilarea actelor sau faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii cu ipoteza depăşirii limitelor mandatului nu conferă calitate procesuală pasivă mandatarului în speţa dedusă judecăţii.
Obligaţia mandatarului de a da socoteală mandantului creează raporturi juridice tot între mandant şi mandatar, în virtutea contractului de mandat, astfel că, nici din această perspectivă, pârâtul mandatar nu justifică legitimarea procesuală pasivă în cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între vânzător, prin mandatar şi cumpărători.
Celelalte susţineri invocate de recurentul-reclamant în cadrul primei critici a hotărârii reprezintă aspecte de fond privind depăşirea limitelor mandatului de către mandatar, care nu pot fi analizate de instanţa de recurs, controlul judiciar vizând numai soluţia dată de instanţa de apel sub aspectul calităţii procesuale pasive.
în ceea ce priveşte cea de-a doua critică adusă hotărârii, referitoare la calitatea procesuală pasivă integrală a pârâţilor I.I. şi P.A.G., recurentul-reclamant susţine că, în raport cu dispoziţiile art. 1546 alin. (2) C. civ., dacă mandantul nu răspunde nici pentru actele sau faptele ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşite de mandatar cu ocazia depăşirii mandatului, rezultă că nu este obligatorie coparticiparea procesuală pasivă a moştenitorilor mandantului, în sensul art. 47 C. proc. civ.
O asemenea concluzie nu poate fi desprinsă din argumentarea expusă, deoarece împrejurarea că mandantul nu răspunde pentru depăşirea limitelor mandatului de către mandatar este o problemă de fond a contractului care vizează raporturile dintre mandant şi mandatar, distinctă de calitatea procesuală pasivă a părţilor care trebuie să figureze în cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului de vânzare-cumpărare încheiat prin mandatar.
în ipoteza unui contract de vânzare-cumpărare, părţile contractante sunt vânzătorul şi cumpărătorul.
Chiar dacă actul a fost încheiat prin mandatar, după cum am arătat mai sus, efectele juridice se produc în persoana mandantului. Cum în cauză vânzătorul a decedat, calitatea procesuală pasivă în cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare o au moştenitorii vânzătorului şi cumpărătorii împreună, acesta fiind un caz de coparticipare pasivă obligatorie, conform art. 47 C. proc. civ.
în mod corect a reţinut, aşadar, instanţa de apel că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie şi necesară, în materia nulităţii actelor juridice, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti unitare, în contradictoriu cu toate părţile care figurează în act reprezentând o necesitate obiectivă, fiind obligatoriu ca instanţa să constate, dacă se impune, nevalabi-litatea actului juridic faţă de toate părţile care figurează în acesta.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, constatând legalitatea deciziei instanţei de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea, în majoritate, a respins recursul, ca nefondat.
Prin opinia separată s-au reţinut următoarele:
In criticile sale asupra deciziei, recurentul-reclamant a pretins că, greşit instanţele au reţinut incidenţa în cauză a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive integrale, atâta timp cât a indicat drept temei al cererii de chemare în judecată dispoziţiile art. 1545 şi art. 1546 alin. (2) C. civ., ce reglementează răspunderea mandatarului în raport de terţi, cât şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită.
Astfel, reclamantul a pretins că actul juridic de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtul D.M. cu pârâţii I.I. şi P.A.G., autentificat sub nr. 615 la 22 iunie 2007 la Biroul Notarului Public G.I., are la bază o cauză ilicită şi imorală, atâta timp cât mandatul încetase la data de 4 iunie 2007, ca urmare a decesului mandantului A.V.
Pe de altă parte, mandatarul D.M., în calitate de viceprimar al comunei Petrachioaia, avea cunoştinţă atât despre decesul mandantului, cât şi despre încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu privire la acelaşi teren, pe care îl stăpâneşte din anul 1998, când A.T, în calitate de promitent-vânzător, s-a obligat să i-1 vândă în contul sumei de 400.000 ROL, achitate integral.
Mai mult, la data de 31 mai 2007, intentase deja proces împotriva numitei A.T., judecându-se în contradictoriu cu aceasta şi apoi cu moştenitorii săi, pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare asupra terenului.
De altfel, acest proces s-a şi finalizat în sensul că, prin sentinţa civilă nr. 1259 din 13 martie 2008 a Judecătoriei Buftea, i-a fost admisă acţiunea, iar vânzarea-cumpărarea a fost validată, definitiv şi irevocabil.
în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată invocat, respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive, ca urmare a nechemării în judecată în calitate de pârâţi a moştenitorilor lui A.T., încalcă reclamantului accesul la justiţie şi împiedică analiza existenţei sau nu a cauzei licite dintr-un contract, cât şi încheierea acestuia cu depăşirea limitelor mandatului sau în condiţiile unui mandat inexistent.
Conform art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...)".
Desigur, dreptul la acces în justiţie nu este absolut, fiind supus unor limite implicite, acceptate, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unei acţiuni, deoarece aceasta impune, prin însăşi natura sa, o reglementare de către stat care se bucură, în această privinţă, de o anumită marjă de apreciere.
Totuşi, aceste limitări nu îi pot restricţiona unui justiţiabil accesul liber într-un asemenea mod sau într-o asemenea măsură, încât dreptul său de a se adresa unei instanţe judecătoreşti să fie afectat în însăşi esenţa sa.
Mai mult chiar, astfel de limitări nu sunt compatibile cu prevederile art. 6 din Convenţie, decât dacă ele urmăresc un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
Acest raport nu este respectat dacă partea interesată a avut acces la o instanţă, doar pentru a-şi vedea acţiunea declarată, inadmisibilă. Aceasta întrucât, excepţia lipsei calităţii procesuale integrale, reţinută de către instanţe, reprezintă, în realitate, un fine de neprimire a acţiunii şi o creaţie a practicii judiciare neconfirmată până în prezent.
în raport de scopul urmărit, şi anume declararea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, cu privire la un teren stăpânit de reclamant din anul 1998, în condiţiile în care reclamantul pretinde că mandatul încetase de drept, prin moartea promitentului-vânzător, iar mandatarul şi cumpărătorii aveau cunoştinţă despre acest fapt, mijlocul utilizat, şi anume intentarea prezentei cereri de chemare în judecată, nu trebuie obstrucţionat prin actul de justiţie, ci verificat, iar în cazul în care se confirmă, sancţionat ca atare.
Aceasta întrucât, reclamantul, în virtutea principiului disponibilităţii ce reglementează procesul civil, nu vrea să supună judecăţii raportul dintre mandant şi mandatar, ci un act juridic fraudulos încheiat de către un fost mandatar al cărui mandat încetase de drept şi un terţ, în frauda sa.
Instanţa era obligată să verifice dacă mandatarul avea cunoştinţă despre moartea mandantului şi existenţa sau nu a cauzei ilicite, căci, conform art. 1557 C. civ., e valabil ce face mandatarul în numele mandantului, atâta timp cât nu cunoaşte moartea lui sau existenţa uneia din cauzele ce desfiinţează mandatul.
Nechemarea în judecată a moştenitorilor mandantei A.T. şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în contradictoriu cu aceştia ar fi lipsite de efecte faţă de ei, atâta timp cât nu mai sunt proprietarii terenului din litigiu, ca urmare a consacrării, cu putere de lucru judecat, a dreptului de proprietate al reclamantului prin sentinţa civilă nr. 1259 din 13 martie 2008 a Judecătoriei Buftea, intrată sub puterea lucrului judecat.
In plus, dacă s-ar constata conivenţa frauduloasă dintre pârâţii din prezenta cauză, din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, riscul desfiinţării efectelor contractului ar fi suportat numai de către aceştia, iar nu şi de către moştenitorii vânzătoarei în raport de reclamant, care oricum au pierdut, definitiv şi irevocabil, dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu.
Drept urmare, s-a opinat că instanţele au încălcat prevederile art. 129 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., aşa încât hotărârile pronunţate de acestea sunt nule şi constituie în fapt o necercetare a fondului cauzei, ceea ce impune desfiinţarea lor şi trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanţe.
Notă: A se vedea, cu privire la punctul 2:
1. în acelaşi sens, Trib. Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, decizia nr. 217/A din 6 februarie 2003, în C.P.J. C.T.B. 2000-2003, p. 203, prin care s-a apreciat că acţiunea în anularea unui act juridic se impune a se judeca în contradictoriu cu toate părţile contractante, în caz contrar cererea fiind inadmisibilă.
2. în sens contrar, C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2112 din 14 octombrie 2003, în P.J. eoni. 2003-2004, p. 96, prin care s-a reţinut că acţiunea în nulitatea contractului de vânzare-cum-părare nu are caracterul unui act de dispoziţie, aşa încât să fie necesară promovarea ei de către toţi coproprietarii, în virtutea regulii unanimităţii, aplicabilă exclusiv actelor de dispoziţie, ci are caracterul unui act de conservare care, profitând tuturor copărtaşilor, poate fi efectuat de oricare dintre ei, fără acordul celorlalţi.
| ← Mandat fără reprezentare. Condiţii | Ipotecă. Necesitatea mandatului special → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Contract de vânzare-cumpărare încheiat prin mandatar. Lipsa de efecte faţă de reprezentant. Coparticipare procesuală obligatorie
