Mandat fără reprezentare. Condiţii
| Comentarii |
|
Mandatul fără reprezentare reprezintă o formă specială a simulaţi ei prin interpunere de persoane, elementul distinctiv faţă de aceasta din urmă fiind faptul că părţile actului public (mai exact terţul contractant) nu sunt şi părţi ale actului secret Mandatul fără reprezentare nu derogă de la caracterul convenţional al simulaţiei, deoarece aparenţa creată (dobândirea, prin actul public, a dreptului de către intermediar) este rezultatul acordului de voinţă dintre beneficiarul ascuns al actului şi mandatarul ocult, care au convenit ca aparent titularul dreptului să fie intermediarul, acesta urmând să transmită dreptul adevăratului destinatar.
Şi în cazul mandatului fără reprezentare se regăseşte intenţia de a simula şi de a coexista două acte juridice, cel public (actul încheiat între prâte-nom şi terţul contractant) şi actul secret (mandatul fără reprezentare), care modifică efectele actului public, arătând că adevăratul beneficiar al acestuia este mandantul ascuns. De asemenea, există din partea părţilor actului secret prevederea conştientă că mandatarul ocult acţionează în nume propriu, dar pe seama mandantului său, motiv pentru care efectele contractului de prâte-nom sunt similare efectelor unei simulaţii prin interpunere de persoane clasice.
Aspectele invocate în speţă, privind neîndeplinirea obligaţiei de a restitui suma încasată în numele mandantului său referitoare la provenienţa banilor ce au servit la achiziţionarea imobilului, nu
sunt de natură a conduce la concluzia încheierii unei convenţii de prete-nom.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 2671 din 12 aprilie 2006, nepublicată1
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 26 ianuarie 2006, reclamanta C.L. a chemat în judecată pe pârâţii B.P., C.F., N.C.I. şi N.C.F., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate simulaţia contractului de vân-zare-cumpărare autentificat sub nr. 1661 din 10 noiembrie 2003 de BNP D.N.M.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1661 din 10 noiembrie 2003 de BNP D.N.M., pârâta B.P. a dobândit de la N.C.I. şi N.C.F. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 28, situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6, acest act juridic fiind încheiat prin simulaţie prin interpunere de persoane, întrucât adevăratul cumpărător este C.F., suma cu care a fost achitat preţul provenind de la aceasta.
La data de 9 februarie 2002, prin procura autentificată sub nr. 3253 de BNP A.M.T., reclamanta-pârâtă C.F. a fost mandatată să vândă imobilul proprietatea reclamantei situat în Bucureşti, str. A. nr. 34, sector 6. La data de 24 octombrie 2002, în baza acestei procuri speciale, pârâta C.P. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2380, prin BNP P.R.M., apartamentul proprietatea reclamantei fiind înstrăinat pentru preţul de 279.000.000 lei ROL, preţ încasat de mandatară, care însă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a restitui suma încasată în numele şi pentru reclamantă. Mai mult decât atât, la data de 10 noiembrie 2003, folosind banii încasaţi din vânzarea apartamentului reclamantei, pârâta a cumpărat apartamentul, situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6, contract de vânzare-cumpărare care a fost încheiat prin simulaţie prin interpunere de persoane, întrucât, deşi cumpărător apare B.P., adevăratul cumpărător este C.F.
Pârâţii N.C.I. şi N.C.F. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât au vândut imobilul situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6 către B.P., pe care au cunoscut-o ca fiind adevărata cumpărătoare.
Pârâta B.P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A arătat pârâta că o cunoaşte pe reclamantă de
aproximativ 60 de ani, fiind bună prietenă cu sora reclamantei, iar în anul 2002 fiul reclamantei şi familia acestuia s-au mutat din imobilul proprietatea reclamantei, iar la mutare reclamanta a rugat-o pe pârâta B.P. să fie de faţă, întrucât îi era teamă să stea singură. Ulterior, reclamanta a rugat-o pe pârâta C.F. să o ia în îngrijire pentru tot restul vieţii, fiindcă nu mai dorea să locuiască singură şi a mandatat-o pe aceasta cu vânzarea apartamentului situat în Bucureşti, str. A. nr. 34, sector 6, fiind de acord cu cumpărarea pe numele pârâtei B.P. a unui apartament pe care reclamanta să-l folosească în exclusivitate.
Pârâta C.F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta a fost de acord cu achiziţionarea apartamentului situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6, pe numele pârâtei B.P., pârâta C.F. obligându-se să o îngrijească pe reclamantă până la sfârşitul zilelor, îndeplinindu-şi această îndatorire în perioada septembrie 2003 - august 2004. Mai mult, în prezent, în imobilul cumpărat de B.P. locuieşte numitul B.C., nepotul reclamantei, împreună cu soţia şi fiul său, imobilul fiind folosit de reclamantă şi rudele sale.
Prin întâmpinare, pârâta C.F. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C.L., întrucât aceasta este un terţ faţă de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1661 din 10 noiembrie 2003, având ca obiect imobilul situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6.
Reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând instanţei să constate că pârâta B.P. a încheiat contractul de vân-zare-cumpărare nr. 1661 din 10 noiembrie 2003, în baza unui mandat fără reprezentare, iar adevăratul cumpărător al imobilului situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6, este pârâta C.F.
în motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că actul de vânzare-cumpărare nr. 1661 din 10 noiembrie 2003 a fost încheiat în baza unei convenţii de prete-nom, variantă a simulaţiei prin interpunere de persoane, suma cu care a achitat preţul provenind de la aceasta şi recurgându-se la încheierea actului juridic în această modalitate pentru a o prejudicia pe reclamantă şi pentru a sustrage bunul de la o eventuală executare silită. La data de 10 noiembrie 2003, folosind banii încasaţi din vânzarea apartamentului reclamantei, pârâta C.F. a cumpărat imobilul situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6, mandatând-o pe mama sa, pârâta B.P., să cumpere imobilul, fără a aduce la cunoştinţa terţilor calitatea sa de mandatar, astfel încât contractul a fost încheiat în numele lui B.P., dar pe seama lui C.F.
în şedinţa publică de la 21 martie 2006 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C.L., pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă de la termenul menţionat.
Prin sentinţa civilă nr. 2671 din 12 aprilie 2006, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
în motivarea acestei sentinţe, s-a reţinut că prin procura specială autentificată sub nr. 3253 din 9 septembrie 2002, reclamanta C.L. a împuternicit-o pe pârâta C.F. să vândă imobilul proprietatea reclamantei situat în Bucureşti, str. A. nr. 34, sector 6. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2380 din 24 octombrie 2002, reclamanta C.L., prin mandatar C.F., a vândut acest apartament către A.M. şi A.R., pentru preţul de 279.000.000 lei ROL.
După vânzarea acestui imobil, reclamanta s-a mutat la pârâta B.P. şi apoi la pârâta C.F. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1661 din 10 noiembrie 2003, pârâta B.P. a cumpărat de la pârâţii N.C.I. şi N.C.F. imobilul situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6, imobil în care s-a mutat la scurt timp şi reclamanta şi unde locuieşte în prezent o parte din familia reclamantei. Astfel, reclamanta C.L. însăşi a recunoscut, prin răspunsurile la interogatoriu, că a stat la pârâta B.P. o perioadă de doi ani şi că în prezent, în imobilul cumpărat de B.P., locuieşte nepotul său B.C., împreună cu familia sa.
Astfel cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost modificată, reclamanta a invocat faptul că pârâta C.F. a mandatat-o pe mama sa, pârâta B.P., să cumpere imobilul situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6, fără a aduce la cunoştinţa terţilor calitatea sa de mandatar, întrucât pârâta C.F. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a restitui suma încasată în numele reclamantei, iar suma cu care a fost achitat preţul pentru achiziţionarea imobilului de către B.P. provine de fapt de la C.F.
Reţine instanţa că mandatul fără reprezentare reprezintă o formă specială a simulaţiei prin interpunere de persoane, elementul distinctiv faţă de aceasta din urmă fiind faptul că părţile actului public (mai exact terţul contractant) nu sunt şi părţi ale actului secret. Mandatul fără reprezentare nu derogă de la caracterul convenţional al simulaţiei, deoarece aparenţa creată (dobândirea, prin actul public, a dreptului de către intermediar) este rezultatul acordului de voinţă dintre beneficiarul ascuns al actului şi mandatarul ocult, care au convenit ca aparent titularul dreptului să fie intermediarul, acesta urmând să transmită dreptul adevăratului destinatar. Şi în cazul mandatului fără reprezentare se regăseşte intenţia de a simula şi de a coexista două acte juridice, cel public (actul încheiat între prete-nom şi terţul contractant) şi actul secret (mandatul fără reprezentare), care modifică efectele actului public, arătând că adevăratul beneficiar al acestuia este mandantul ascuns. De asemenea, există din partea părţilor actului secret prevederea conştientă că mandatarul ocult acţionează în nume propriu, dar pe seama mandantului său, motiv pentru care efectele contractului de prete-nom sunt similare efectelor unei simulaţii prin interpunere de persoane clasice.
Din declaraţia martorei R.C. rezultă că reclamanta a fost de acord cu achiziţionarea imobilului situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6 de către B.P. şi era lucidă când i s-a adus la cunoştinţă acest aspect, iar între pârâta B.P. şi reclamantă intervenise o înţelegere potrivit căreia aceasta din urmă să fie întreţinută de către pârâtă. Martora P.L. a subliniat că reclamanta a fost de acord cu încheierea contractului pe numele lui B.P., precum şi că pârâtele au contribuit o perioadă de timp la întreţinerea reclamantei, martora ştiind despre existenţa unei înţelegeri potrivit căreia pârâtele urmau să dobândească proprietatea unui imobil în schimbul acestei întreţineri. Chiar martora propusă de reclamantă, N.I. a arătat că reclamanta a stat la B.P. o perioadă de timp. De asemenea, această martoră a relatat că reclamanta avea convingerea că apartamentul situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6 a fost achiziţionat pe numele ei, întrucât aşa se înţelesese cu pârâtele, aflând chiar de la această martoră că proprietarul imobilului este de fapt pârâta B.P.
Aceste afirmaţii nu sunt însă de natură a dovedi că între pârâtele C.F. şi B.P. ar fi intervenit un acord în sensul mandatului fără reprezentare, această instituţie juridică nefiind incidenţă în cauză, achiziţionarea imobilului de către B.P., iar nu de către reclamantă, aşa cum a susţinut martora propusă de aceasta că ar fi crezut reclamanta, având mai degrabă semnificaţia nerespectării unei eventuale înţelegeri dintre părţi în sensul că, de fapt, noul imobil urma să aparţină tot reclamantei. Mai mult, unul dintre motivele esenţiale invocate de reclamantă în susţinerea ideii de mandat fără reprezentare este acela că pârâta C.F. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a restitui suma încasată în numele reclamantei, iar suma cu care a fost achitat preţul pentru achiziţionarea imobilului de către B.P. provine de fapt de la C.F.; nici acest aspect nu este însă de natură să dovedească o înţelegere între cele două pârâte în sensul că B.P. ar fi acţionat ca mandatar ocult al lui C.F., ci are de fapt aceeaşi semnificaţie a neexecutării unei îndatoriri contractuale derivând din convenţia de mandat încheiată de reclamantă cu pârâta C.F., iar această obligaţie contractuală subzistă indiferent ce s-a întâmplat ulterior cu suma de bani pe care mandatarul ar avea obligaţia să o restituie, în lipsa unei prevederi convenţionale contrare.
Deşi reclamanta urmăreşte să demonstreze prin prezenta acţiune că adevăratul cumpărător al imobilului situat în Bucureşti, str. P. nr. 7, sector 6, este pârâta C.F., iar nu pârâta B.P., martora propusă chiar de către reclamantă nu a susţinut niciun moment că adevăratul cumpărător al imobilului ar fi C.F., insistând de fapt că apartamentul trebuia să fie achiziţionat pe numele reclamantei. Oricum, toţi martorii audiaţi au învederat că nu ştiu de existenţa unei înţelegeri între pârâtele C.F. şi B.P. potrivit căreia adevăratul proprietar al imobilului să fie B.P.
Instanţa mai apreciază că în cauză nu prezintă relevanţă nici provenienţa sumei de bani cu care a fost achiziţionat imobilul, în lipsa stabilirii fără echivoc a acordului dintre pârâtele C.F. şi B.P., pentru realizarea unui contract de mandat fără reprezentare. De asemenea, nu sunt hotărâtoare în cauză motivele invocate de către reclamantă pentru care contractul de vânzare-cumpărare ar fi fost încheiat de către pârâta B.P., iar nu de către pârâta C.F. (întrucât soţul lui C.F. nu dorea să fie proprietarul apartamentului). De asemenea, se impune a fi subliniat că pârâţii N.C.I. şi N.C.F. au calitate procesuală pasivă în cauză, pentru a le fi opozabilă, în eventualitatea admiterii acţiunii, recunoaşterea calităţii de adevărat proprietar în favoarea unei alte persoane decât cea cu care au contractat.
Faţă de considerentele mai sus expuse, a reţinut instanţa că este evident că între părţi există divergenţe în legătură cu scopul în care a fost utilizată suma dobândită de reclamantă în urma vânzării imobilului - cumpărarea unui apartament tot pe numele reclamantei sau pe numele uneia dintre pârâte, însă calea procedurală aleasă de părţi, de care instanţa trebuie să ţină seama, respectând principiul disponibilităţii, nu este de natură a le clarifica, în lipsa unor probe certe, că între pârâte a intervenit o convenţie de prete-nom.
| ← Caracterul gratuit al mandatului | Contract de vânzare-cumpărare încheiat prin mandatar. Lipsa... → |
|---|
