Discuţii referitoare la cota succesorală a soţului
| Comentarii |
|
f »
supravieţuitor în unele situaţii speciale
I. Se pune întrebarea, în aceste situaţii speciale, care este cota pe care o va avea soţul supravieţuitor, cât timp vine la moştenire în concurs cu două clase (tipuri) de moştenitori? (...)
Soluţia pe care o propunem, capabilă să păstreze justul echilibru şi echitatea, pentru o ipoteză care nu este expres reglementată de lege, presupune:
Mai întâi, împărţeala moştenirii, în cele două părţi ale sale: rezerva succesorală cuvenită descendentului, raportându-se în continuare la exemplul luat şi cealaltă parte a moştenirii - cotitatea disponibilă (care va fi culeasă de clasa următoare în ordinea vocaţiei succesorale, tot potrivit regulilor succesiunii legale, cât timp defunctul nu a făcut donaţii sau legate). Această operaţie de împărţire a moştenirii în cele două părţi ale sale, făcând abstracţie, pentru început, de drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor, este posibilă tocmai având în vedere caracterul unic al drepturilor acestuia, care diferă în funcţie de clasele de moştenitori chemate în concret să culeagă succesiunea şi care se impută mai întâi şi asupra întregii moştenirii, adică asupra fiecăreia dintre părţile sale;
După operaţia de împărţire, urmează a se aplica asupra rezervei succesorale a descendentului, cota succesorală a soţului supravieţuitor, de 1/4, care va lăsa neştirbită rezerva descendentului (înlăturând astfel inconvenientul aplicării mediei aritmetice a celor două cote ale soţului supravieţuitor) şi a se aplica asupra celeilalte părţi a moştenirii cota succesorală a soţului supravieţuitor în concurs cu părinţii, de 1/2, restul revenind părinţilor;
Operaţia finală este de adunare a cotelor parţiale obţinute de soţul supravieţuitor, stabilindu-se, astfel, cota succesorală finală. (...)
II. Se pune din nou problema cotei (adică rezervei) soţului supravieţuitor, care vine în concurs cu două tipuri de moştenire, cei legali rezervatari, faţă de care legea îi conferă o anumită cotă a rezervei şi donator/legatar, faţă de care legea îi conferă o altă cotă a rezervei; când acesta nu este în acelaşi timp şi moştenitor legal din aceeaşi clasă cu rezervatarii. Această din urmă cotă este de 1/2 din moştenire, fiind cea prevăzută de dispoziţiile coroborate din art. 1 şi art. 2 din Decretul-iege nr. 319/1944 pentru situaţia când nu există rude din cele patru clase, întrucât, chiar dacă legatarul sau donatarul ar fi rudă cu defunctul (dintr-una din celelalte clase de moştenitori legali, alta decât a celor rezervatari, cărora legea le conferă vocaţie succesorală generală) el nu culege donaţia/legatul decât ca urmare a voinţei defunctului, neavând, de altfel, vocaţie succesorală legală concretă, cât timp există moştenitori din clasa rezervatară prioritară. (...)
Dacă moştenitorul testamentar este din aceeaşi clasă cu rezer-vatarul şi înţelege să-şi însuşească, totodată, şi calitatea de moştenitor legal se aplică cota unică legală, a rezervei soţului supravieţuitor în concurs cu acea clasă de moştenitori legali, pentru că, practic, concurează cu o singură clasă de moştenitori (E.C. Albulescu, în Dreptul nr. 3/2007, p. 34).
| ← Pact asupra unei succesiuni viitoare. Inexistenţă,... | Dovada calităţii de moştenitor. Valoarea juridică a... → |
|---|
