Pact asupra unei succesiuni viitoare. Inexistenţă, înstrăinarea bunului aflat în coproprietate cu o rudă, fără alte menţiuni
Comentarii |
|
Prin petitul acţiunii astfel cum a fost formulată şi ulterior şi precizată, reclamanta a solicitat să se constate şi nulitatea absolută a chitanţei încheiate în data de 20 februarie 1961 între H.I., în calitate de vânzător şi A.M.Ş., în calitate de cumpărător, invocând, în afară de aspectele legate de pactul asupra unei succesiuni viitoare, şi „nulitatea înscrisului întrucât este fals, nefiind semnat de
Intr-un ciclu procesual anterior, Curtea, prin decizia nr. 151/30 ianuarie 2008, a apreciat că susţinerea reclamantei că, prin chitanţa în cauză (prin care unul din moştenitori a înstrăinat unui terţ un imobil care fusese dobândit de către părinţii săi în timpul căsătoriei, la momentul înstrăinării doar tatăl său fiind decedat - n.n.), H.I. ar fi făcut un pact asupra unei succesiuni viitoare este nesusţinută de probe, deoarece la momentul întocmirii tranzacţiei, deşi mama sa nu decedase încă, totuşi acesta era moştenitor al tatălui său.
In rejudecare, Tribunalul a reţinut şi că nu sunt fondate criticile referitoare la existenţa unui pact asupra unei succesiuni viitoare, întrucât persoana al cărei interes ar fi fost eventual lezat era mama vânzătorului H.I, întrucât se înstrăina şi o parte din dreptul său de succesiune. Or, o astfel de petiţie nu a fost înregistrată.
Hotărârea Tribunalului a fost casată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, constatându-se că cel de-al doilea motiv de nulitate nu a fost analizat.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min, şi fam., decizia nr. 601 din 1 aprilie 2009, nepublicată
Notă: Apreciem că, în situaţia în care o persoană dispune de un bun aflat în proprietatea altei persoane faţă de care are vocaţie succesorală legală, este necesar să se stabilească, în ipoteza în care acest fapt nu rezultă din cuprinsul actului, dacă a procedat astfel din eroare, crezând că bunul este al său, sau în cunoştinţă de cauză, numai în acest din urmă caz fiind justificată calificarea sa ca pact asupra unei succesiuni viitoare şi aplicarea în consecinţă a sancţiunii specifice. Din datele speţei nu rezultă aceste aspecte, dar cel mai probabil moştenitorul H.I. a crezut că imobilul a fost bun propriu al tatălui său.
← Drept de succesiune. Testament autentic identic cu unul ulterior... | Discuţii referitoare la cota succesorală a soţului → |
---|