Dispoziţie testamentară. Reducţiunea liberalităţii. Calculul rezervei
| Comentarii |
|
1. Condiţia din testament a vânzării imobilului la licitaţie publică şi împărţirii preţului obţinut, în cotele stabilite de defunct între cele trei legatare, ar putea fi valabilă numai dacă nu ar atinge rezerva succesorală.
întrucât cel mai important bun al succesiunii este imobilul, iar valoarea lucrurilor mobile este vădit prea redusă ca să echilibreze raportul dintre rezervă şi cotitatea disponibilă, se impune ca, în cazul reducţiunii, rezerva să fie reîntregită în natură.
Reîntregirea rezervei prin echivalent, invocându-se voinţa defunctului, adică vânzarea imobilului la licitaţie publică, nu se poate dispune decât în situaţii excepţionale şi limitative, şi anume: când donatarul a înstrăinat obiectul donaţiei sau l-a grevat de drepturi reale înainte de deschiderea succesiunii; când legatarul particular al bunului determinat care întrece rezerva este chiar un rezervatar; în cazul donaţiei scutite de raport în favoarea unui succesibil, dacă excedentul este mai mic decât jumătate din valoarea imobilului; al donaţiei către un succesibil cu sarcina unei rente viagere; când bunul legat sau donat a fost consumat sau a pierit din greşeala celui gratificat.
2. Rezerva trebuie stabilită numai după determinarea masei de calcul, potrivit art. 894 C. civ., care implică, obligatoriu, stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul defunctului la deschiderea moştenirii şi scăderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente, pentru obţinerea activului net.
La evaluarea imobilului, instanţa va trebui să aibă în vedere preţul de circulaţie la data efectuării partajului, raportat la starea fizică în care acesta se găsea la data deschiderii succesiunii, eliminându-se, ca urmare, contravaloarea îmbunătăţirilor şi a reparaţiilor ulterioare.
C.S.J., decizia nr. 1314/1994, în Succesiunea şi partajul succesoral, p. 136
Printre limitele dreptului de a dispune cu titlu gratuit pentru cauză de moarte, legiuitorul a prevăzut rezerva succesorală, ca parte a moştenirii care nu poate fi atinsă şi care trebuie lăsată moştenitorilor rezervatari în plină proprietate, fără sarcini sau restricţii privitoare la devoluţiunea, împărţirea, dispoziţia sau administrarea bunurilor ce o alcătuiesc.
Din indisponibilitatea legală a rezervei rezultă că sunt interzise dispunătorului orice acte de natură să atingă bunurile ce alcătuiesc rezerva şi orice dispoziţii, sarcini, condiţii, clauze care ar leza drepturile moştenitorilor rezervatari.
De aceea, testatorul este liber să dispună prin legate particulare, dar o poate face numai cu privire la cotitatea disponibilă, iar nu şi cu privire la rezervă.
în speţă, pentru raţiunile expuse, condiţia din testament a vânzării imobilului la licitaţie publică şi împărţirea preţului obţinut, în cotele stabilite de defunct între cele trei legatare reclamante, ar putea fi valabilă numai dacă nu ar atinge rezerva.
Or, cel mai important bun al succesiunii este imobilul, iar valoarea lucrurilor mobile este vădit prea redusă ca să echilibreze raportul dintre rezervă şi cotitatea disponibilă.
Fiind indisponibilă, inalienabilă şi insesizabilă, în cazul reducţiunii, rezerva trebuie să fie reîntregită în natură, ceea ce face, ca urmare, ineficientă dispoziţia cu privire la vânzare a imobilului la licitaţie publică.
Reîntregirea rezervei prin echivalent, invocându-se voinţa defunctului, adică vânzarea imobilului la licitaţie publică, nu se poate dispune decât în situaţii excepţionale şi limitative, şi anume: când donatarul a înstrăinat obiectul donaţiei sau l-a grevat de drepturi reale înainte de deschiderea succesiunii; când legatarul particular al bunului determinat care întrece rezerva este chiar un rezervatar; în cazul donaţiei scutite de raport în favoarea unui succesibil, dacă excedentul este mai mic decât jumătate din valoarea imobilului; al donaţiei către un succesibil cu sarcina unei rente viagere; când bunul legat sau donat a fost consumat sau a pierit din greşeala celui gratificat.
în ceea ce priveşte calculul rezervei şi al cotităţii disponibile, instanţa, rejudecând cauza, va trebui să aibă în vedere că rezerva, care reprezintă, în cauză, jumătate din activul net al moştenirii, va trebui stabilită numai după determinarea masei de calcul, potrivit art. 894 C. civ., care implică, obligatoriu, stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul defunctului la deschiderea moştenirii şi scăderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente, pentru obţinerea activului net.
La evaluarea imobilului, instanţa va trebui să aibă în vedere preţul de circulaţie la data efectuării partajului, raportat la starea fizică în care acesta se găsea la data deschiderii succesiunii, eliminându-se, ca urmare, contravaloarea îmbunătăţirilor şi a reparaţiilor ulterioare.
| ← Imposibilitatea stabilirii rezervei în lipsa administrării... | Soţ supravieţuitor în concurs cu descendentul dintr-o... → |
|---|
