Soţ supravieţuitor în concurs cu descendentul dintr-o căsătorie anterioară a defunctului. Cotitate disponibilă specială. Mod de calcul
| Comentarii |
|
Când soţul supravieţuitor vine la moştenire împreună cu un descendent dintr-o căsătorie anterioară a defunctului, se impune reducţiunea legatului universal făcut soţiei, în raport de prevederile art. 939 C. civ.
Rezerva soţului se impută asupra întregii mase succesorale, iar din cotitatea disponibilă ordinară se calculează cotitatea disponibilă specială, restul rămas împărţindu-se între cei doi moştenitori, conform regulilor aplicabile moştenirii legale.
Trib. Constanta, decizia civilă nr. 2097/2000, în P.R. nr. 1/2002, p. 152
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Constanţa, reclamanta G.E. a chemat în judecată G.D.R. pentru ca, în baza unei hotărâri judecătoreşti, să se dispună ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctului G.I., arătând că reclamantei îi revine întreaga masă succesorală, conform testamentului olograf încheiat în favoarea sa la 13 noiembrie 1998.
Prin completările la acţiune, reclamanta a mai solicitat să se constate în favoarea sa un drept de creanţă constând în contravaloarea ratelor achitate la imobil şi a îmbunătăţirilor aduse acestuia, precum şi a cheltuielilor de înmormântare de aproximativ 1.500.000 lei.
Pârâtul a formulat o cerere reconvenţională, prin care a solicitat reducţiunea testamentară până la limita cotităţii disponibile şi includerea în masa succesorală a unor obiecte de artă.
Ulterior, s-a renunţat la judecarea cererii privind pasivul succesoral, partajul bunurilor mobile şi a terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 6408/2000, Judecătoria Constanţa a admis, în parte, cererea principală şi în totalitate cererea reconvenţională, conform precizărilor făcute de reconvenient.
S-a motivat pe dispoziţiile art. 939 C. civ., potrivit cu care defunctul nu putea înstrăina mai mult decât partea copilului rezultat din prima căsătorie a acestuia, iar, pe de altă parte, soţul gratificat nu poate primi mai mult de 1/4 din masa succesorală.
S-a dispus, astfel, reducţiunea testamentului până la limita cotităţii disponibile de 1/4, iar ieşirea din indiviziune s-a făcut prin atribuirea imobilului către reclamantă, reţinându-se de către instanţă că aceasta are şi un drept de creanţă asupra imobilului, având ca obiect 1/2 din valoarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, respectiv 39.026.381 lei.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către reclamantă, se critică soluţia instanţei de fond prin aceea că în mod greşit s-a constatat că rezerva succesorală este de 3/4 pentru un descendent, deoarece art. 841 C. civ. arată că atunci când dispunătorul lasă un descendent, rezerva succesorală este de 1/2 din averea sa.
Astfel, pârâtul trebuia să primească 1/2 din averea autorului şi să suporte 1/2 din pasivul succesoral.
Ca urmare a calculelor greşite făcute de instanţa de fond, apelanta arată că plăteşte cu titlu de sultă suma de 8.929.686 lei.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, instanţa constată că apelul este nefondat.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, valoarea imobilului bun succesoral este de 114.298.828 lei.
Trebuie observat că imobilul supus partajării nu a fost dobândit de reclamantă împreună cu soţul defunct în timpul căsătoriei acestora, ci a fost dobândit de către defunct în 1967, înainte de căsătoria sa cu reclamanta, care a contribuit doar la plata unei părţi din contravaloarea imobilului, aducându-i şi unele îmbunătăţiri pentru care instanţa i-a recunoscut un drept de creanţă.
în mod corect s-a stabilit în favoarea pârâtului cota de 3/4 din masa succesorală, iar reclamantei 1/4, deoarece, în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I de moştenitori, indiferent de numărul lor), soţul supravieţuitor are dreptul la 1/4 din moştenire.
Instanţa de fond a ţinut cont în pronunţarea sentinţei şi de dispoziţiile art. 684 C. civ. şi 939 C. civ., stabilind în favoarea reclamantei o cotă succesorală de 27/64 formată din rezerva succesorală, cotitatea disponibilă şi cota de moştenitor legal.
Şi critica referitoare la omisiunea instanţei de a obliga pe pârât la 1/2 din pasivul succesoral este nefondată, deoarece reclamanta, în urma precizărilor făcute la instanţa de fond, a arătat că pasivul succesoral este reprezentat de dreptul său de creanţă constând în îmbunătăţirile aduse la imobil, renunţând astfel la pretenţiile legate de cheltuielile de înmormântare.
Cu privire la acest drept de creanţă, instanţa de fond s-a pronunţat constatând în favoarea reclamantei un drept de creanţă constând în 1/2 din valoarea îmbunătăţirilor aduse imobilului şi a ratelor în valoare de 39.026.381 lei.
Faţă de cele arătate mai sus, instanţa a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă şi a menţinut, ca legală şi temeinică, sentinţa civilă nr. 6408/2000, pronunţată de Judecătoria Constanţa.
Prezenta motivare face corp comun cu decizia civilă nr. 2097 din 13 noiembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia civilă.
| ← Dispoziţie testamentară. Reducţiunea liberalităţii.... | Imobil preluat în mod abuziv de stat. Testament. Invocarea... → |
|---|
