Coordonatele situaţiei juridice specifice donaţiei făcute copiilor doar concepuţi, dar încă nenăscuţi
| Comentarii |
|
Luat izolat, acest text de lege (art. 808 C. civ. - n.n.) ne-ar duce la concluzia greşită că donaţia este perfectată din chiar momentul în care donatarul este doar conceput, nu şi născut, cu toate consecinţele de ordin juridic care derivă de aici.
în realitate, art. 808 C. civ., care conţine o regulă specială, trebuie coroborat cu art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, care conţine o regulă generală, şi anume că „Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu”.
(...) dacă copilul doar conceput nu are şi nu poate avea capacitatea de folosinţă, aceasta nu înseamnă, în mod absolut, că altcineva, în locul lui, nu poate dobândi drepturi în numele şi în contul său, sub condiţia suspensivă ca fătul să se nască şi să fie viu. Iar, odată îndeplinită condiţia suspensivă - naşterea copilului - actul juridic prin care se dobândeşte dreptul se perfectează şi dreptul se recunoaşte retroactiv de la concepţiune [art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954].
Iar, în privinţa persoanelor care devin părţi, în locul copiilor doar concepuţi, în astfel de raporturi obligaţionale condiţionale, în mod firesc nu pot fi decât viitorii părinţi ai celui care este doar conceput.
Este fără relevanţă că textele din legea civilă reglementează doar reprezentarea copiilor minori, nu şi a celor concepuţi şi încă nenăscuţi, pentru că, în cazurile în care nu există texte speciale privind reprezentarea copiilor concepuţi, se aplică, prin asemănare, regulile generale privind reprezentarea minorilor (K Pătulea, înP.R. nr. 1/2003, p. 63).
| ← Caracterul special al normei cuprinse în art. 26 din Legea nr.... | Incapacităţi relative de a primi donaţii şi legate. Situatia... → |
|---|
