Plan de situaţie care completează cuprinsul cărţii funciare. Acţiune în rectificare fundamentată pe greşita întocmire a planului de situaţie
| Comentarii |
|
Întrucât nu este vorba de o simplă stare de fapt constând în imitarea graniţelor sau de identificarea cu repere în teren a acestora, nu se pune problema unei acţiuni în grăniţuire în sensul art. 584 C. civ., sau a uneia în revendicare în sensul art. 480 C. civ. în realitate, este vorba de verificarea amplasamentului parcelelor, datorită unor schiţe contestate, acesta fiind temeiul acţiunii în rectificarea înscrierii în cartea funciară, cartea funciară completându-se cu înscrisurile şi planurile referitoare la înscrieri, conform art. 20 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare (un text similar
existând şi în dispoziţiile art. 6 din Decretul-lege nr. 115/1938).
Reclamanţii solicită rectificarea unei înscrieri referitoare la individualizarea în teren a parcelei conform planului de situaţie. O înscriere, inevitabil se referă la o parcelă determinată şi în fapt prin plan, deci identificarea ei greşită echivalează cu o înscriere greşită, cu atât mai mult cu cât în actuala redactare a art. 21 din Legea nr. 7/1996, planul imobilului cu vecinătăţile, descrierea imobilului şi inventarul de coordonate al
amplasamentului, constituie anexa la partea I a cărţii funciare.
(Decizia nr. 1098/R din 30 aprilie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 3786/20.06.2008 Judecătoriei Baia Mare, a fost respinsă acţiunea civilă exercitată de reclamanţii S.F. A.L., S.O. şi B.M., împotriva pârâţilor H M V. şi H.I., K.C.I.B., P.l. şi Municipiul Baia Mare. având ca obiect rectificare de carte inciară.
Prin decizia civilă nr. 318 din 11.12.2008 a Tribunalului Maramureş, apelul eclamanţilor a fost respins ca nefondat, reţinându-se că, pe baza unui probatoriu complet, prima instanţă a făcut o atentă analiză a situaţiei litigioase existente între rărţile din proces, desprinzând concluzia corectă potrivit căruia litigioase sunt chiar graniţele terenurilor ce fac obiectul schiţelor suspuse analizei. Câtă vreme nu se âmureşte cu certitudine, într-un alt cadru procesual, amplasamentul exact al terenului :e a făcut obiectul contractului din 1961, care poate să corespundă reprezentării grafice întocmite cu prilejul dezmembrării parcelei cumpărate sau nu şi nu se :etermină limitele de hotar dintre proprietăţile părţilor, acţiunea reclamanţilor nu poate ■ admisă.
împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanţii, solicitând codificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei apelate, cu consecinţa admiterii acţiunii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 7 şi 9 C. pr. civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, aşa cum corect susţin recurenţii, hotărârea instanţei de apel nu este motivată, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct, 7 C. pr. civ., care este unul :e modificare a hotărârii, instanţa de recurs având posibilitatea de a suplini lipsurile considerentelor hotărârii instanţei de apel, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 312 alin. 2 C. pr. civ.
Deşi în apel a fost depusă schiţa din anul 1961, apreciată esenţială de prima istanţă, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii, însuşite de tribunal, nu s-a Tspus completarea probaţiunii, fie prin completarea expertizei efectuată în faţa primei ’■stanţe raportat la această nouă probă, fie, în măsura în care răspunsul expertului nu 3r fi lămuritor, efectuarea unei noi expertize.
De altfel, concluziile expertizei sunt contradictorii, întrucât, pe de o parte, în expertiza iniţială, se arată (pct. 6.4) că schiţele vizate de Oficiul de cadastru şi Publi-:tate Imobiliară Cluj nr. 4986/2005 şi 3312/2006 respectă configuraţia şi amplasamentul terenului înscris în CF 198 nr. top. 3732/13/7, ce a aparţinut numitei K.C., antecesoarea tabulară a pârâţilor, însă, în ceea ce priveşte parcela reclamanţilor, cu nr. top. 3732/5, s-a realizat o eroare în anul 1961, fie în reprezentarea grafică a dezmembrării, fie în folosinţele începând din acel an (pct. 6.5), pentru ca, în completarea la -aportul de expertiză, expertul să arate că în toate schiţele de dezmembrare realizate ":aintea anului 2000, terenul reclamanţilor avea o formă aproximativ dreptunghiulară, rn timp ce, în schiţele nr. 994/2000, 4986/2005 şi 3312/2006, forma şi poziţia terenului 3e 1000 mp este aproximativ trapezoidală, modificând graniţa nordică a terenului eclamanţilor, ultimele două schiţe transformând practic poziţia parcelei reclamanţilor, modificându-i geometria prin scurtarea lungimii şi modificarea lăţimii şi păstrând doar sjprafaţa (pct. 5.3, 5.4), iar, dacă cele două schiţe nu ar fi fost înscrise în cartea Undară, era posibilă înscrierea schiţei depusă de reclamanţi cu nr. 19019/2007.
Se impune, aşadar, aşa cum corect susţin reclamanţii, completarea expertizei având în vedere schiţa depusă în apel şi lămurirea acestor neconcordanţe. în ceea ce oriveşte motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., în măsura în care instanţa de apel
aprecia că acţiunea ar fi inadmisibilă, trebuia să pună în discuţia părţilor acest mot. să-l justifice, conform art. 129 alin. 4 C. pr. civ., nefiind suficient să insereze considerente o frază referitoare la necesitatea unui alt cadru procesual.
Oricum, instanţa de recurs, dezleagă în drept această împrejurare, în sensul câi atâta vreme cât nu este vorba de o simplă stare de fapt constând în mutarea graniţeirrl sau identificarea cu repere în teren a acestora, ele nefiind cunoscute, nu se puia problema unei acţiunii în grăniţuire în sensul art. 584 C. civ. sau a uneia în revendicai j în sensul art. 480 C. civ. în realitate, este vorba de verificarea amplasamentului parcelelor datorită unor schiţe contestate, înscrise în cartea funciară, motiv pentru cart: acest cadru procesual este suficient, cartea funciară completându-se cu înscrisurile st planurile referitoare la înscrieri, conform art. 20 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 ai cadastrului şi publicităţii imobiliare (un text similar existând şi în disp. art. 6 o-i Decretul-lege nr. 115/1938). Prin urmare, în realitate, reclamanţii solicită rectificarea unei înscrieri referitoare la individualizarea în teren a parcelei conform planului oe situaţie. Aşadar, o înscriere, inevitabil, se referă la o parcelă determinată şi în fapt, prin plan, deci identificarea ei greşită echivalează cu o înscriere greşită, cu atât mai mult cj cât, în actuala redactare a art. 21 din Legea nr. 7/1996, planul imobilului cu vec-nătăţile, descrierea imobilului şi inventarul de coordonate al amplasamentului constitui anexa la partea I a cărţii funciare. (Judecător Andrea Annamaria Chiş)
îl |
| ← Donatar persoană juridică. Forma autentică ad validi-tatem.... | Contract de donaţie. Tranzacţie. Transmiterea cu titlu gratuit... → |
|---|
