Excepţie de neconstituţionalitate. Act normativ abrogat. Competenţa instanţei de judecată de a verifica legalitatea excepţiei
Comentarii |
|
Excepţia de neconstituţionalitate care are ca obiect o lege abrogată este inadmisibilă, deoarece art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale enumeră această cauză printre cele care împiedică declanşarea procedurii de control a constituţionalităţii legii.
Aplicând această dispoziţie legală, instanţa de judecată va verifica existenţa cauzelor de inadmisibilitate şi, constatând că excepţia are ca obiect o lege abrogată, va respinge excepţia, fără a mai sesiza Curtea Constituţională, conform competenţei date de art. 23 alin. ultim din Legea nr. 47/1992.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.911/11.11.1998)
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de C.C., prin care acesta a revendicat apartamentul nr. 3, din str. Căderea Bastiliei, sectorul 1, Bucureşti, cu motivarea că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 şi, ca atare, este deţinut în baza unui titlu legal de către pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Sentinţa civilă nr. 4.151/3.04.1997, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de reclamantul C. C., potrivit deciziei civile nr. 755/12.03.1998, a Tribunalului Bucureşti - secţia a IlI-a civilă.
împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul-reclamant C. C., solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, şi sesizarea Curţii Constituţionale, pentru ca această instanţă să se pronunţe asupra constituţionalităţii Decretului nr. 223/1974.
Asupra excepţiei invocate de recurent instanţa de recurs constată că obiectul acesteia îl constituie o lege abrogată, ceea ce reprezintă o cauză de inadmisibilitate a excepţiei.
în condiţiile în care art. 23 din Legea nr. 47/1992 prevede expres că nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate decât o lege sau o ordonanţă în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei, în baza alin. ultim din textul de lege menţionat, instanţa va respinge excepţia, constatând că este contrară prevederilor legale şi, în consecinţă, nu va mai sesiza Curtea Constituţională, ci se va pronunţat asupra fondului cererii de recurs.
← Eroare materială. Posibilitatea strecurării acesteia atât în... | Exequatur. Hotărâre pronunţată de o instanţă religioasă.... → |
---|