Exequatur. Hotărâre pronunţată de o instanţă religioasă. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Definind termenul de "hotărâri străine", art. 165 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, nu face nici o distincţie referitoare la caracterul laic sau religios al autorităţilor străine competente să emită acte cu caracter jurisdicţional, astfel că, din acest punct de vedere, nu există nici un impediment lega! pentru încuviinţarea executării unei hotărâri pronunţate de o instanţă religioasă pe teritoriul României.
în speţă, instanţa de apel a cercetat competenţa autorităţii care a pronunţat hotărârea în funcţie de legea ţării în care s-a judecat procesul, conform dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 105/1992.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 26/17.02.1997)
Prin sentinţa civilă nr. 528 din 20.06.1996, Tribunalul Bucureşti - secţia a IH-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta T.F., în contradictoriu cu pârâtul A.N.T., şi a încuviinţat executarea pe teritoriul României a sentinţei nr. 161/1993, pronunţată de Curtea de Apel Khartum din Republica Sudan.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că hotărârea a cărei învestire cu formulă executorie a fost solicitată, a fost pronunţată de o instanţă competentă şi este definitivă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 174 şi 166-168 din Legea nr. 105/1992.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, deoarece hotărârea nu este pronunţată de o instanţă competentă, ci de către o instanţă religioasă, ceea ce încalcă dispoziţii de ordine publică din dreptul internaţional privat român.
Apelul nu este fondat.
Potrivit art. 165 din Legea nr. 105/1992, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicţie ale instanţelor, notariatelor sau ale oricăror alte autorităţi competente dintr-un alt stat, fără nici o altă distincţie.
Condiţia esenţială cerută de legea română este aceea ca hotărârea să fi fost pronunţată de o instanţă competentă, iar sub acest aspect, ambasada Republicii Sudan a atestat că în această ţară există o singură autoritate juridică (religioasă), astfel că hotărârea pronunţată de o asemenea autoritate reprezintă o hotărâre străină a unei instanţe competente din Sudan şi este susceptibilă de a fi executată în România.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 105/1992, în mod corect a încuviinţat instanţa de fond executarea pe teritoriul României a hotărârii privitoare la programul de vizitare a minorilor, deoarece, în speţă, nu poate fi reţinută nici o cauză de natură a conduce la respingerea cererii (dintre cele prevăzute de art. 168 din lege) astfel că apelul va fi respins, ca nefondat.
| ← Excepţie de neconstituţionalitate. Act normativ abrogat.... | Executare silită. Părţi. Contestaţie la executare. Persoană... → |
|---|
