Executare silită. Părţi. Contestaţie la executare. Persoană care nu a fost parte în proces. Soluţie
| Comentarii |
|
Executarea silită constituie modalitatea de constrângere, prin intermediul organelor de stat competente, a părţii care a căzut în pretenţii, în urma unui litigiu, la a-şi îndeplini obligaţia stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească învestită cu formulă executorie.
Nefiind parte în procesul finalizat prin respectiva hotărâre judecătorească, contestatoarea este în drept să se opună, pe calea contestaţiei la executare, la punerea în executare a hotărârii împrotriva sa.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.828/13.11.1998).
Prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. 18.276/1997 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, Casa de Copii nr. 2 Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu intimatele C.J. şi D.M., anularea formelor de executare silită îndeplinite în dosarul nr. 624/1996, cu motivarea că hotărârea judecătorească pusă în executare - sentinţa civilă nr. 11.589/1994 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti - nu este opozabilă contestatoarei, întrucât nu a fost parte în proces.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 15.944/11.11.1997, a respins contestaţia, reţinând, în esenţă, că "nu este vorba de o cerere a celui de-al treilea, în sensul lămuririi înţelesului, a întinderii sau a aplicării dispozitivului hotărârii nr. 11.587/1994, ci, mai mult, de o cerere în anularea acestui titlu executoriu, măsură ce nu poate fi luată în cadrul unui proces vizând contestarea executării silite".
Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 128/1998, a admis apelul declarat de Casa de Copiinr. 2 Bucureşti, schimbând sentinţa, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării formelor de executare emise faţă de contestatoare, în dosarul de executare nr. 624/1996 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
în motivarea deciziei se arată că intimatele au solicitat executarea sentinţei civile nr.l 1.587/1994 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, prin care C.L.M.B. şi Administraţia Financiară a sectorului 1 Bucureşti au fost obligaţi să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 542 m.p., situat în Bucureşti, str. Arhitect Gr.Cerchez, sectorul 1.
în faza de executare a fost somată şi apelanta contestatoare să elibereze o porţiune din terenul menţionat, deşi aceasta nu a participat la judecarea procesului.
Se mai reţine că apelanta nu a fost parte în proces, nu a fost obligată, în nici un fel faţă de intimate, prin titlu executoriu, hotărârea pusă în executare nefiindu-i opozabilă în condiţiile în care titlul, chiar transcris, produce "efecte retroactive faţă de creditorul şi debitorul între care s-a soluţionat cauza".
împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs intimatele C.J. şi D.M., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive:
- contestaţia nu vizează acte de executare, ci, în realitate, se referă la dobândirea unui drept, faţă de recurente, ceea ce este imposibil în cadrul acestei acţiuni:
- contestaţia pune în discuţie un teren situat în Calea Dorobanţi, iar nu în str. Arh. Gr. Cerchez, acesta din urmă fiind în proprietatea recurentelor. Instanţa de apel nu a luat act de dispoziţiie art. 1.802 Cod civil, care prevăd că orice act se va putea opune celui de-al treilea, după transcripţie;
- instanţa nu a avut în vedere că pentru terenul la care face referire Casa de Copii nr. 2 (Calea Dorobanţi) există litigiu pe rol şi la acel teren se refereau toate actele depuse în susţinerea contestaţiei.
Nu s-au indicat motivele de casare pe care recurentele înţeleg să-şi întemeieze calea de atac.
Din dezvoltarea motivelor de recurs se deduce că încadrarea acestora poate fi făcută, conform art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în esenţă susţinându-se că hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Curtea de Apel Bucureşti va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Admiţând contestaţia la executare, instanţele au reţinut corect înţelesul şi temeinicia cererii, decurgând din faptul că intimata contestatoare,care nu a fost poarte în procesul finalizat prin hotărârea judecătorească ce a fost pusă în executare, ocupă terenul pentru care s-a purtat litigiul între recurente şi C.L.M.B., şi a fost somată să-1 elibereze, în cadrul procedurii de executare silită.
împrejurarea că în cuprinsul contestaţiei se invocă faptul că pentru terenul ocupat Casa de Copii deţine titlu legal, este lipsită de relevanţă, iar instanţele, contrar susţinerilor recurentelor, nu au procedat în nici un mod la compararea titlurilor părţilor, limitându-se la examinarea motivelor specifice contestaţiei la executare.
Compararea titlurilor nu este posibilă din punct de vedere procedural decât în cadrul unei acţiuni în revendicare.
Sub un alt aspect, dispoziţiile art. 1.802 Cod civil, invocate de recurente, care stabilesc necesitatea transcrierii titlurilor de proprietate imobiliare pentru opozabilitatea acestora în raporturile cu terţii, nu au nici o legătură cu procedura executării silite a hotărârilor judecătoreşti.
Executarea silită constituie modalitatea de constrângere, prin intermediul organelor de stat competente, a părţii care a căzut în pretenţii în urma unui litigiu purtat pe cale judecătorească de a-şi îndeplini obligaţia ce a fost stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească învestită cu formulă executorie.
Cu anumite excepţii (ex. poprirea), subiecţii în faza executării silite a unei hotărâri judecătoreşti sunt părţile între care s-a purtat litigiul şi, în anumite condiţii, succesorii lor în drepturi, creditorul fiind partea căreia i s-a recunoscut dreptul prin hotărârea pusă în executare, iar debitorul, partea din proces ce a fost obligată la predarea unui bun, îndeplinirea unei obligaţii de a face sau la plata unei creanţe.
Intimata contestatoare, nefiind parte în procesul în care s-a pronunţat hotărârea învestită cu formulă executorie, nu poate fi constrânsă, pe calea executării silite,să se conformeze dispoziţiilor acesteia, situaţie de fapt şi de drept corect şi motivat reţinută de instanţa de apel.
Faţă de considerentele reţinute, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
| ← Exequatur. Hotărâre pronunţată de o instanţă religioasă.... | Executare silită. Termen de prescripţie a executării.... → |
|---|
