Expropriere. Interpretarea dispoziţiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991. Competenţa instanţei
| Comentarii |
|
Din interpretarea dispoziţiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 rezultă că noţiunea juridică "acte normative speciale" include şi decretele de expropriere, întrucât ele nu au un caracter normativ general, ci unul limitat la individualizarea anumitor imobile şi planuri de sistematizare, astfel că denumirea generică dată de legiuitor în textul de lege menţionat cuprinde şi aceste decrete. De asemenea, această interpretare este impusă şi de art. 37 din Legea nr. 18/1991, care, într-o exprimare implicită (constând în aceea că, referindu-se la unele legi speciale, le exclude pe cele de expropriere) subliniază, în mod neechivoc, caracterul special al acestor acte normative.
în consecinţă, terenurile care au trecut în proprietatea statului prin expropriere pot fi restituite foştilor proprietari, prin ordinul prefectului, conform art. 36 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 18/1991, iar competenţa instanţei de judecată pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenuri este exclusă - acţiunile în justiţie având un asemenea obiect fiind inadmisibile.
(Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 201/25.09.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 331 din 30.04.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia a IH-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanţii C.M. şi S.P. împotriva pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanţii au solicitat restituirea în proprietate a unui teren expropriat, iar instanţa nu este competentă să judece o cerere având un asemenea obiect, faţă de dispoziţiile Legii nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, susţinând că, cererea trebuie judecată în fond, întrucât instanţa era competentă să o soluţioneze.
Apelul declarat este neîntemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, toate terenurile libere de construcţii şi care nu sunt afectate de lucrări de investiţii aprobate, ce se află în intravilanul localităţilor şi în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea unor acte normative speciale (aşa cum este şi Decretul de expropriere nr. 43/1997, prin care a trecut în proprietatea statului terenul în litigiu) se restituie foştilor proprietari, la cerere, iar atribuirea în proprietate a acestor terenuri, potrivit alin. 6 al aceluiaşi articol, se face prin ordinul prefectului.
Faţă de cele menţionate, constatând că reclamanţii nu au contestat măsura exproprierii, ci au solicitat numai restituirea în proprietate a terenului liber de construcţii, în mod corect a constatat instanţa de fond că nu este competentă pentru soluţionarea cererii, deoarece, prin legea menţionată, s-a instituit o procedură administrativă pentru restituirea unor astfel de terenuri, competenţa instanţelor fiind limitată la soluţionarea plângerilor împotriva ordinului prefectului.
în consecinţă, tribunalul, ca instanţă de fond, a reţinut, în mod corect, că, cererea formulată de reclamanţi nu este de competenţa sa, iar apelul va fi respins, ca nefondat.
Notă: Pentru distincţia faţă de acţiunea în revendicare a terenului expropriat, vezi deciziile nr. 246/12.11.1998 a secţiei a IlI-a civilă şi nr. 173/5.11.1997 a secţiei a IV-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, publicate în această lucrare.
| ← Expropriere. Distincţia dintre acţiunea în revendicare a... | Fond funciar. Legea nr. 18/1991. Hotărâre judecătorească... → |
|---|
