Fond funciar. Reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. Situaţia renunţătorilor
| Comentarii |
|
Conform art. 12 din Legea nr. 18/1991, sunt îndreptăţiţi să solicite reconstituirea dreptului de proprietate numai moştenitorii care au acceptat succesiunea în condiţiile art. 700 Cod civil, nu şi cei care au renunţat la succesiune în condiţiile art. 696 Cod civil.
Renunţătorii nu pot beneficia de prevederile Legii fondului funciar, deoarece au devenit străini de moştenire prin efectul renunţării, iar opţiunea succesorală este, în principiu, indivizibilă.
(Secţia a IV-a civilă - decizia nr. 113/3.02.1995)
Prin cererea înregistrată la 15.04.1991, reclamanţii P.V. şi G.D. au chemat în judecată pe pârâţii M.D., D.E. şi PA. pentru ca, în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Mogoşoaia, instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să constate dreptul sau inexistenţa dreptului în ceea ce o priveşte pe pârâta M.D., ca moştenitor cu vocaţie succesorală a defunctului PA., privind reconstituirea proprietăţii autorului comun P.A., conform Legii nr. 18/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 9.507 din 28.12.1992, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea, a constatat ca moştenitori cu vocaţie succesorală după autorul comun PA., pe următorii şi în următoarele cote: P.V.I. în cotă de 1/4 din moştenire, respectiv din proprietatea reconstituită de 7,2 ha; G.D., fostă P, în cotă de 1/4 din moştenire; D.E. în cotă de 1/4 şi P.V. şi T.V. (moştenitoare ale pârâtului P.A., decedat la 16.10.1992) cu o cotă de 1/4 împreună; a constatat străină de moştenire prin renunţare pe pârâta M.D.
Prin decizia civilă nr. 720 A din 6.05.1994, Tribunalul Municipiului Bucureşti - secţia a IH-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta M.D. împotriva menţionatei sentinţe.
în termen legal, împotriva deciziei pronunţate de tribunal a declarat recurs pârâta M.D., solicitând casarea acesteia şi admiterea apelului, în sensul de a se constata că este moştenitoare în părţi egale, alături de reclamanţi asupra ceea ce s-ar fi cuvenit antecesorilor P.M. şi P.G. din averea reconstituită a defunctului autor comun PA., asupra a 7,2 ha teren arabil, situat în comuna M., S AI.
Critică nelegalitatea şi netemeinicia deciziei, susţinând că, în mod greşit, s-a constatat că este străină de succesiune, prin renunţare.
în situaţia în care a renunţat la succesiunea bunicii sale P.M., dispoziţiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 o repune în termenul de acceptare a succesiunii, dându-i-se posibilitatea să îmbrace calitatea de moştenitor şi pentru terenul ce nu se găsea, la data succesiunii, în
circuitul civil şi, ca atare, motivarea instanţei că prin renunţare a rămas străină de moştenire, este eronată. Recursul este nefondat.
Curtea reţine că art. 8 şi 12 din Legea nr. 18/1991 se referă la posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pentru moştenitori, aşa încât din aceste prevederi legale rezultă că sunt îndreptăţiţi să ceară stabilirea dreptului de proprietate numai cei care au calitatea de moştenitori, deci acceptanţii moştenirii. De altfel, art. 12 din Legea fondului funciar precizează, în alineatul 1, că dovada calităţii de moştenitor se face cu certificatul de moştenitor, hotărâri judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă "acceptarea moştenirii".
în speţă, împrejurarea că terenul în discuţie nu s-a găsit, la data deschiderii succesiunii, în patrimoniul activ al acesteia, nu îndreptăţeşte pe renunţător, respectiv pe reclamanta-pârâtă să i se confere calitatea de moştenitor, deoarece prevederile Legii fondului funciar nu pot fi interpretate în afara dispoziţiilor Codului civil care reglementează instituţia succesiunii.
De altfel, din cele două articole menţionate rezultă clar că legiuitorul a avut în vedere numai acceptanţii succesiunilor, nu acceptanţii şi renunţătorii la succesiune.
Pe de altă parte, punctul de vedere al recurentei-pârâte, care porneşte de la premisa că renunţarea la moştenire este determinată de mărimea patrimoniului defunctului care alcătuieşte activul şi pasivul succesiunii, nu poate fi primit, întrucât, conform art. 696 Cod civil, ere-dele renunţă chiar la calitatea sa de moştenitor, deci prin renunţare titlul de moştenitor al renunţătorului este retroactiv desfiinţat, acesta fiind considerat ca o persoană străină de moştenire, aşa cum, în mod legal, a reţinut şi tribunalul.
în legătură cu repunerea în termenul de acceptare ca succesibil a recurentei-pârâte cu privire la cota ce i se cuvine din terenul în discuţie (art. 12 alin. 2 din Legea nr. 18/1991) pe motiv că el nu ar fi existat în circuitul civil la data deschiderii succesiunii, este de reţinut că un atare punct de vedere nu poate fi acceptat, deoarece s-ar înfrânge regula indivizibilităţii succesiunii, care nu poate fi acceptată sau repudiată decât în totalitate, şi nu parcelar, pentru că altfel ar însemna ca succesiunea să se deschidă de atâtea ori de câte ori survin modificări de ordin patrimonial în activul sau pasivul acesteia, ceea ce nu este conceput.
în consecinţă, pentru considerentele expuse şi constatând legalitatea şi temeinicia deciziei criticate, Curtea, în majoritate de voturi, urmează a respinge recursul, ca nefondat, conform art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă.
| ← Fond funciar. Legea nr. 18/1991. Hotărâre judecătorească... | Invenţie. Drepturi băneşti. Prescripţia dreptului la acţiune → |
|---|
