Dovada actelor juridice. Caracterul dispoziţiilor art. 1191 Cod civil
| Comentarii |
|
în situaţia în care, pentru dovedirea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil s-a administrat proba testimonială, atât de către reclamanţi, cât şi de către pârâţi, ulterior, nici unul dintre ei nu poate invoca neregularitatea actelor de procedură îndeplinite în cauză, întrucât au convenit, prin atitudinea lor procesuală, asupra admisibilităţii probei cu martori, împotriva normelor dispozitive ale art. 1.191 alin. 1 şi 2 Cod civil.
Cum legea nu prohibeşte, de plano, convenţiile asupra probelor, ci numai dacă aceste convenţii încalcă dispoziţii imperative, convenţia părţilor în legătură cu admisibilitatea probelor este posibilă, astfel încât nulitatea actului de procedură nu poate fi invocată de către părţi (art. 1.191 alin. 3 Cod civil).
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 354/30.04.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 1.865/17. 06. 1993, Judecătoria Giurgiu a admis cererea formulată de reclamantul P.G. împotriva pârâtei B.N. şi a constatat săvârşită vânzarea-cumpărarea suprafeţei de teren de 600 mp., situată în intravilanul corn. Valea Dragului, jud. Giurgiu, pentru preţul de 15. 000 Iei, la data de 12.03.1986, între reclamant şi autoarea pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 379/7.12.1994, Tribunalul Giurgiu a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă.
în termen legal, împotriva deciziei a declarat recurs pârâta B.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 Cod procedură civilă.
S-a susţinut că nu a existat un înscris sub semnătură privată, din care să rezulte voinţa autoarei de a înstrăina terenul în litigiu, ştiut fiind că, în baza art. 1.191 Cod civil, pentru dovedirea oricărui raport juridic, având ca obiect un bun cu o valoare mai mare de 250 lei, este inadmisibilă proba testimonială, astfel încât, în mod nelegal, în cauză s-a administrat această probă pentru dovedirea convenţiei de vânzare-cumpărare.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1.191 alin. 1 şi 2 cod civil "dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei, nu se poate face decât prin act autentic sau sub semnătură privată şi nu se va primi niciodată o dovadă cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce pretinde că s-ar fi zis înainte, la timpul sau în urma confecţionării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare care nu depăşeşte 250 lei".
Regulile înscrise în aliniatele precedente comportă şi excepţii, în care proba cu martori devine admisibilă, indiferent de valoarea litigiului.
Aceste excepţii sunt prevăzute de art. 1.191 alin. 3 Cod civil - conform căruia, părţile pot conveni expres sau tacit pentru administrarea acestei probe, şi, respectiv, art. 1.197 Cod civil - referitoare la existenţa unui început de dovadă scrisă.
Cum, în speţă şi recurenţii, asistaţi de avocaţi, au solicitat proba cu martori la data de 6.05.1993, conform încheierii de şedinţă, achiesând deci expres la administrarea acestei probe, se constată că, în mod corect, tribunalul a reţinut că nu au fost încălcate prevederile legale menţionate şi a respins motivul de apel invocat sub acest aspect.
Potrivit art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
| ← Decretul-lege nr. 118/1990. Persoană persecutată din motive... | Drept de extindere. Condiţii. Existenţa a două unităţi locative → |
|---|
