Litigiu locativ. Drept de extindere. Drept câştigat. Principiul neretroactivităţii legii
| Comentarii |
|
Legea nr. 114/1996 nu a recunoscut dreptul de extindere, însă, prin aceasta, ea nu a suprimat efectele juridice deja produse de acest drept, ci numai mijlocul prin care se creau efecte juridice specifice exercitării lui.
în speţă, dreptul de extindere s-a născut sub imperiul Legii nr. 5/1973 (în prezent abrogată), în momentul în care locatarul a aflat că suprafaţa locativă a devenit disponibilă. Acesta este un drept câştigat, iar efectele exercitării lui trebuie recunoscute şi sub imperiul legii noi, deoarece, la data intrării în vigoare a acesteia, dreptul fusese deja dobândit de chiriaş şi nu reprezenta doar o simplă expectativă.
Nerecunoaşterea acestui drept ar reprezenta o încălcare a principiului neretroactivităţii legii.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.633/28.11.1997)
Prin acţiunea înregistrată la data de 14.02.1996, reclamanţii C. M. şi C. D. A. au chemat în judecată pe pârâtele G. A. şi S. C. R. S. A. şi Primăria sectorului 1 Bucureşti solicitând ca cele două pârâte, persoane juridice, să fie obligate să le închirieze suprafaţa locativă devenită disponibilă din apartamentul nr. 1, situat în str. Schitu Măgureanu, sectorul 1, şi să fie evacuată pârâta, persoană fizică, din suprafaţa locativă devenită disponibilă, ce li se va repartiza, restrângându-i acesteia din urmă drepturile locative. în motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că, în baza contractului de închiriere încheiat în anul 1998, locuiesc într-o singură cameră de 13,96 m. p., sub norma locativă legală, în timp ce pârâta G. A. ocupă celelalte trei camere, iar în iunie 1995, prin decesul soţului pârâtei, s-a creat spaţiu excedentar şi, deşi au solicitat să li se închirieze acest spaţiu, cererea nu le-a fost soluţionată.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 11.330 din 20.11.1996 a respins acţiunea, ca nefondată, cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 5/1973, deoarece a fost abrogată prin Legea nr. 114/1996, care nu mai prevede dreptul de extindere.
Apelul formulat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia civilă nr. 1.626 din 11.07.1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IH-a civilă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că Legea nr. 114/1996 nu a menţinut noţiunea de suprafaţă locativă excedentară, ci s-a stabilit numai suprafaţa minimă pentru o persoană şi de aceea nu există temei legal pentru promovarea unei acţiuni în restrângerea suprafeţei locative deţinute de pârâtă.
împotriva acestei decizii au formulat recurs apelanţii - reclamanţi C. M. şi C. D. A., solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece instanţa a aplicat greşit legea, fără a observa că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 5/1973, sub imperiul cărora s-a născut dreptul lor de extindere, astfel că a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile.
Recursul este fondat.
Prin actele depuse la dosar reclamanţii au dovedit că s-au adresat, în repetate rânduri, organului administrativ competent, solicitând redistribuirea spaţiului locativ al apartamentului şi extinderea lor, în condiţiile în care deţin cu chirie o suprafaţă locuibilă, sub norma legală. Locuind în acelaşi apartament cu pârâta G. A., dreptul de extindere al reclamanţilor s-a născut la data decesului soţului pârâtei, prin crearea suprafeţei locuibile excedentare, sub imperiul Legii nr. 5/1973, şi nu este o simplă vocaţie, ci un drept subiectiv căruia îi corespunde obligaţia corelativă a societăţii comerciale ce administrează spaţiul locativ aflat în proprietatea statului, de a satisface cererea formulată. Cum dreptul subiectiv al reclamanţilor s-a născut sub prevederile Legii nr. 5/1973, nefiind o simplă expectativă, deoarece nu a rămas în stadiul unei facultăţi, ci este un drept câştigat, garantat de dispoziţiile art. 7 din actul normativ menţionat, în vigoare la data promovării acţiunii, greşit instanţele de fond au soluţionat pricina, considerând că ar fi aplicabile prevederile Legii nr. 114/1996.
Procedând astfel, instanţa de apel a încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, prevăzut de art. 1 din Codul civil, iar instanţa de recurs, văzând că sunt întrunite cerinţele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa decizia şi rejudecând apelul în fond, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va admite apelul, va schimba sentinţa şi va admite acţiunea formulată de reclamanţii C. M. şi C. D. A., va obliga pe pârâtele Primăria sectorului 1 Bucureşti şi S. C. "R." - S. A. să încheie cu reclamanţii un contract de închiriere şi pentru camera de 18,80 m.p., situată în stânga vestibulului de la intrarea în apartament şi va dispune restrângerea drepturilor locative ale pârâtei G. A.
Notă: Legea nr. 114/1996 (legea locuinţei) a fost publicată în Monitorul
Oficial nr. 254 din 21.10.1996.
| ← Invenţie. Drepturi băneşti. Prescripţia dreptului la acţiune | Litigiu locativ. Locuinţă de intervenţie. Competenţa... → |
|---|
