Litigiu locativ. Locuinţă de serviciu. Locuinţă de intervenţie. Diferenţiere
| Comentarii |
|
Locuinţele de intervenţie sunt definite ca fiind acele spaţii legate nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupă, sau care se află în incinta unităţilor economice şi care sunt destinate a fi ocupate în timpul exercitării serviciului de salariaţii cu atribuţii de intervenţie rapidă în remedierea unor defecţiuni la instalaţiile din cadrul unităţii. Ele nu se confundă cu locuinţele închiriate în baza unor contracte de închiriere accesorii la contractul de muncă.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 234/21.02.1996)
Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 136/1995, a respins, ca nefondată, acţiunea prin care reclamantul L.N. a chemat în judecată pe pârâta S.C. "A" SA., solicitând obligarea acesteia să-i întocmească actul de vânzare-cumpărare privind apartamentul pe care reclamantul îl ocupă în calitate de chiriaş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, din probele administrate, a rezultat că reclamantul este beneficiarul unui contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă, pentru apartamentul în litigiu. Din actele depuse şi din concluziile expertizei efectuate rezultă că acest spaţiu are caracterul unei locuinţe de intervenţie, în sensul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, locuinţă exceptată de la vânzarea către chiriaşi.
Apelul declarat de către reclamant a fost respins de Tribunalul Municipiului Bucureşti - secţia a IV-a civilă, care, prin decizia civilă nr. 2.063/1995 a motivat că numai consiliul de administraţie al intimatei are dreptul să vândă sau să refuze vânzarea locuinţelor din blocul în litigiu.
împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul.
în motivarea recursului se arată că, în condiţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul a aplicat greşit Legea nr. 85/1992 sub aspectul că locuinţa în litigiu nu este o locuinţă de intervenţie, întrucât blocul nu este situat în incinta unităţii şi în el îşi mai desfăşoară activitatea un cabinet medical privat, un restaurant-bar, birouri ale unei federaţii sindicale ce aparţin altei societăţi. Mai mult, locuinţa a fost închiriată pe baza unui contract de locaţiune accesoriu la contractul de muncă, deci de la început spaţiul nu a avut caracterul unei locuinţe de intervenţie.
A doua critică se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, deoarece tribunalul a pronunţat o decizie bazată pe o gravă greşeală, decurgând din aprecierea eronată a probelor, din care rezultă că locuinţa nu are caracterul unui spaţiu de intervenţie.
Recursul este întemeiat.
Recurentul este salariatul intimatei şi ocupă spaţiul în litigiu împreună cu familia sa, în baza unui contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă.
Prin Legea nr. 85/1992 s-a creat posibilitatea pentru chiriaşi de a cumpăra spaţiile ocupate şi construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare, cu excepţia locuinţelor de intervenţie.
Din actele depuse la dosar şi din concluziile raportului de expertiză rezultă că garsoniera în litigiu este situată într-un bloc cu circa 150 de locuinţe, bloc separat printr-un gard de incinta S.C. "A" - S.A., situat la stradă, aliniindu-se arhitecturii străzii şi urbanisticii cartierului. Cu fotografiile depuse, recurentul face dovada că în acest bloc funcţionează şi un restaurant-bar, ceea ce anihilează apărarea intimatei că destinaţia locuinţelor este exclusiv în interesul activităţii societăţii.
Locuinţele de intervenţie sunt definite ca fiind acele spaţii legate nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupă, sau care se află în incinta unităţilor economice sau bugetare. Aceste locuinţe sunt destinate a fi ocupate, în timpul exercitării serviciului, de salariaţii ce au atribuţii profesionale de intervenţie rapidă în remedierea unor defecţiuni la instalaţiile din unităţile economice. Ca atare, ele nu pot fi confundate cu locuinţele închiriate pe baza unor contracte de închiriere accesorii la contractul de muncă.
Pentru toate aceste considerente, decizia tribunalului este nelegală, datorită aplicării greşite a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/992 şi a interpretării eronate a probelor administrate, ceea ce va duce la admiterea recursului.
| ← Litigiu locativ. Locuinţă de intervenţie. Competenţa... | Loc de veci concesionat mai multor persoane. Refuzul unuia... → |
|---|
