FRUCTE CIVILE. PERSOANA ÎNDREPTĂŢITĂ SĂ LE CULEAGĂ. REGULA. EXCEPŢIA POSESORULUI DE BUNĂ CREDINŢĂ. CONDIŢII.
| Comentarii |
|
în concepţia Codului civil fructele se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune (art. 488 Cod civil).
Prin excepţie, posesorul câştigă proprietatea fructelor sub condiţia de a fi de bună credinţă, adică de a "poseda ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărei vicii nu-i sunt cunoscute" (art. 486 Cod civil).
Buna credinţă trebuie să existe în momentul fiecărei perceperi a fructelor. Ea încetează deîndată ce posesorul a cunoscut viciile titlului său, acesta pierzând dreptul de proprietate asupra fructelor percepute ulterior.
Intentarea unei acţiuni în justiţie face ca buna credinţă a posesorului să înceteze.
Prin cererea înregistrată la data de 15.09.1997, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantele D.V. şi L.L. au chemat în judecată Ministerul de Interne şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să-l oblige pe pârât să plătească fiecărei reclamante câte 1/6 din contravaloarea lipsei de folosinţă, pentru imobilul situat în Bucureşti, str. Erou lancu Nicolae nr. 40, sectorul 1.
Tribunalul Bucureşti, învestit cu soluţionarea litigiului, în urma declinării competenţei judecătoriei în favoarea sa, prin sentinţa civilă nr. 36/1.01.1999, a admis acţiunea reclamantelor şi a obligat pârâtul la plata sumei de 434.105.650 lei către reclamante, respectiv câte 217.052.825 lei pentru fiecare, reprezentând echivalentul lipsei de folosinţă a câte 1/6 din imobilul situat în str. Erou lancu Nicolae, sectorul 1.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 4.868/5.03.1993 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a admis acţiunea reclamantei D.F. şi cererea de intervenţie formulată de Primăria comunei Cocu, judeţul Argeş, şi s-a dispus evacuarea pârâtului Ministerul de Interne din imobilul în litigiu, acţiunea fiind introdusă la data de 28.01.1991.
Instanţa a apreciat că, începând cu data de 29.01.1991, pârâtul nu a mai fost un posesor de bună credinţă, întrucât cu această dată (data introducerii acţiunii în evacuare împotriva sa) a cunoscut viciile titlului său - decizia nr. 1.791/3.12.1986, astfel încât, până la data predării imobilului către reclamante - 23.05.1997, l-a posedat cu rea-credinţă.
împotriva acestei sentinţe a declarat şi motivat, în termen legal, apel pârâtul Ministerul de Interne.
Analizând sentinţa civilă apelată, în limitele devolutive stabilite prin motivele de apel, Curtea reţine că apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
în concepţia Codului civil român, fructele sunt considerate ca fiind produsul unui bun, generat la intervale periodice, fără micşorarea substanţei acestuia. Ele se cuvin proprietarului bunului, în "puterea dreptului de accesiune" (art. 483 Cod civil).
Prin excepţie, posesorul nu câştigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bună credinţă (art. 485 Cod civil), el fiind considerat de bună credinţă atunci când «posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute» (art. 436 Cod civil).
Tot Codul civil stabileşte şi momentul când buna credinţă a posesorului încetează şi care este acela «când aceste viciuri îi sunt cunoscute» (art. 487 Cod civil), însă stabilirea acestui moment este o problemă de fapt, lăsată la aprecierea instanţei de judecată.
in cauză, la data de 28.01.1991, reclamanta D.F. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Interne, solicitând instanţei - Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - evacuarea pârâtului din imobilul situat în Bucureşti, str. Erou lancu Nicolae, sectorul 1, ca urmare „a constatării că acest imobil este detinut fără titlu de către pârât".
Prin urmare, de la această dată - 28.01.1991 - pârâta a aflat viciile titlului său, nemaiputând fi considerată un posesor de bună credinţă, având în vedere dispoziţiile art. 486 Cod civil.
Faptul că pârâta a executat ulterior obligaţia stabilită în sarcina sa este lipsit de relevanţă, atâta vreme cât pentru a deveni proprietarul fructelor produse de bun, posesorul trebuie să fie de bună-credinţă în momentul fiecărei perceperi a fructelor. Or, în cazul de faţă, buna credinţă a pârâtului a încetat în momentul în care, prin cererea înregistrată la data de 28.01.1991, i se aduc la cunoştinţă viciile titlului pe baza căruia deţine imobilul.
Pentru toate aceste considerente, apelul va fi respins, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe.(Judecator Alina Iuliana Tuca)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 212/1999)
| ← FOND FUNCIAR. LEGEA NR. 169/1997 DE MODIFICARE A LEGII NR.... | FOND FUNCIAR. LEGEA NR. 18/1991. TEREN SITUAT ÎN INTRAVILANUL... → |
|---|
