FOND FUNCIAR. TITLU DE PROPRIETATE EMIS ÎN CONDIŢIILE LEGII NR. 18/1991. ÎNŢELESUL DISPOZIŢIEI POTRIVIT CĂREIA „ELIBERAREA TITLULUI SE FACE PE NUMELE TUTUROR MOŞTENITORILOR".
| Comentarii |
|
Potrivit art. 12 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 «titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor", însă această dispoziţie nu poate fi interpretată decât în sensul că titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Cererea de reconstituire nu poate fi făcută direct în faţa instanţei de judecată, ci respectându-se procedura instituită prin Legea nr. 18/1991.
Dreptul celor care nu au formulat cerere profită, prin acrescământ, comoştenitorilor din aceeaşi clasă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Olteniţa, reclamantul D.T. a chemat în judecată pe pârâţii D.L. şi V.M. şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună ieşirea din indiviziune a părţilor pentru suprafaţa de teren de 2 ha şi 3900 rri2, pentru care a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1.586/5.09.1994.
în cauză au formulat cerere de intervenţie D.A. şi T.A., solicitând anularea titlului de proprietate nr. 1.586/1994, obligarea Prefecturii la eliberarea unui nou titlu de proprietate, în care să fie menţionaţi şi intervenienţii, ieşirea din indiviziune a părţilor asupra unei suprafeţe de 2,25 ha teren arabil, aflat în extravilanul oraşului Olteniţa.
Prin sentinţa civilă nr. 166/27.01.1998 - pronunţată în urma rejudecării cauzei - Judecătoria Olteniţa a admis acţiunea principală, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâţi şi cererea de intervenţie.
A fost omologat raportul de expertiză, a fost atribuit reclamantului şi pârâţilor câte un lot de teren în suprafaţă de 1.726, 72 m2. Totodată, s-a atribuit reclamantului D.T. suprafaţa de 0,85 ha, iar pârâtul D.L. suprafaţa de 0,86 ha, ambele aflate în arendă la S.C. „M." - S.A. Ulmeni.
Prin decizia civilă nr. 355/A/14.04.1998, Tribunalul Călăraşi a respins apelurile formulate de apelanţii D.L., D.A. şi T.A.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că titlul de proprietate şi hotărârile de reconstituire care au stat la bza emiterii titlului nu au fost anulate, aşa încât apărările apelantului D.L., în sensul că este unicul moştenitor al defunctului D.Gh., nu pot fi reţinute în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune.
Totodată, s-a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a respins cererile de intervenţie, având în vedere că prin Legea nr. 169/1997 s-a acordat dreptul şi celor care nu au respectat termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991 să formuleze cereri de reconstituire, dar aceştia trebuie să urmeze procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 169/1997, neputând interveni direct cu astfel de cereri în cadrul unui proces de ieşire din indiviziune.
S-a apreciat ca nefondată şi critica intervenienţilor, potrivit căreia, cei trei fraţi acceptanţi ai succesiunii nu puteau să aibă dreptul, potrivit Legii nr. 18/ 1991, decât la cota lor de moştenire, întrucât prin neformularea cererilor de reconstituire, intervenienţii nu mai beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii. Partea care s-ar fi cuvenit acestora din moştenire profită celorlalţi succesori, care, fiind din aceeaşi clasă, rude de acelaşi grad, moştenesc în părţi egale.
împotriva acestei decizii au declarat recurs apelantul-pârât D.L. şi apelanţii intervenienţi D.A. şi T.A.
în recursul declarat de pârâtul-apelant se critică decizia tribunalului, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătându-se că instanţa trebuia să admită cererile de intervenţie formulate, întrucât, potrivit legii, titlul de proprietate trebuia emis pe numele tuturor moştenitorilor, indiferent dacă numai unul sau toţi au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, iar moştenitorii menţionaţi în titlu nu pot solicita decât cota ce li se cuvine din succesiune.
Pe baza aceluiaşi motiv de casare - art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă -intervenienţii critică decizia tribunalului, reluând aceleaşi considerente pentru care recurentul D.L. a arătat că se impunea admiterea cererii de interventie.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Se susţine că, potrivit art. 12 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate trebuie emis pe numele tuturor moştenitorilor, indiferent de numărul celor care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Este adevărat faptul că, potrivit art. 12 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor, însă această dispoziţie nu poate fi interpretată decât în sensul că titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Concluzia se impune printr-o interpretare sistematică a textului menţionat, care succede dispoziţiei de principiu cuprinsă în art. 8 alin. 3 din acelaşi act normativ: "stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere".
Această interpretare este, totodată, în spiritul actului normativ menţionat, care a lăsat la dispoziţia persoanelor interesate exercitarea dreptului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
De altfel, art. 12 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 dispune în final ca moştenitorii (pe numele cărora s-a eliberat titlul de proprietate) să procedeze ulterior potrivit dreptului comun.
Şi din această menţiune a textului rezultă că raţiunea emiterii titlului pe numele tuturor moştenitorilor nu este aceea de a-i cuprinde în titlu pe toţi succesorii, indiferent dacă au cerut sau nu reconstituirea dreptului de proprietate, ci numai de a se dispune prin aceeaşi procedură de reconstituire şi o individualizare a loturilor cuvenite tuturor moştenitorilor («suprafaţa de teren determinată»), urmând ca ieşirea din indiviziune să se facă potrivit dreptului comun.
Totodată, se constată că tribunalul a făcut o corectă interpretare şi aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 697 Cod civil, în sensul că partea moştenitorilor renunţători (situaţie în care se află şi intervenienţii) va reveni prin acrescământ comoştenitorilor care o vor dobândi din momentul deschiderii succesiunii, direct de la defunct.
Pe cale de consecinţă, susţinerea recurenţilor, în sensul că moştenitorii menţionaţi în titlu pot solicita numai o cotă parte din imobil (terenuri), nu poate fi primită.
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 462/1999)
NOTA: în urma republicării Legii nr. 18/1991 (Monitorul Oficial nr. 1/ 5.01.1998), dându-se articolelor o nouă numerotare, articolul 12 a devenit - cu acelaşi conţinut - articolul nr. 13. (Judecator Adina Nicolae)
| ← FOND FUNCIAR. LEGEA NR. 18/1991. TEREN SITUAT ÎN INTRAVILANUL... | FOND FUNCIAR. LEGEA NR. 18/1991. SCHIMB DE TERENURI. LIPSA... → |
|---|
