MARCĂ. ÎNREGISTRARE. LEGE APLICABILĂ. DISTINCTIVITATE. ANTERIORITATE.
| Comentarii |
|
a. Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice a intrat în vigoare la data de 23 iulie 1998 si a abrogat Legea nr. 28/ 1967.
în art. 94, printre dispoziţiile tranzitorii şi finale ale Cap. XV, se prevede că "cererile de înregistrare a mărcilor pentru care nu
s-a luat o decizie până la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse prevederilor acesteia".
Prin urmare, dacă în legătură cu înregistrarea unei mărci comisia de evaluare din cadrul O.S.I.M. a luat deja o hotărâre, în temeiul legii vechi, nr. 28/1967, instanţele de judecată sesizate cu soluţionarea căilor de atac împotriva hotărârii O.S.I.M. vor analiza dacă dispoziţiile legale în vigoare la data pronunţării hotărârii de către comisie au fost respectate.
Dispoziţia cuprinsă în art. 94 din Legea nr. 84/1998 se referă la normele de drept substanţial aplicabile cererilor de înregistrare a mărcilor, normele de procedură cuprinse în legea nouă fiind de imediată aplicare.
b. Simplul fapt că o marcă protejează un produs, iar o alta protejează întreaga clasă din care face parte acel produs nu este relevant pentru distinctivitatea celor două mărci.
în condiţiile în care mărcile sunt identice, iar produsele sunt în parte identice şi în parte similare, riscul de confuzie este deja prezumat prin lege (art. 17 lit. a din Legea nr. 28/1967).
c. Problema anteriorităţii unei mărci se analizează, conform art. 17 din Normele privind înregistrarea mărcilor, în raport de data depozitului reglementar al acesteia şi nu de data la care a început comercializarea produselor privin marca respectivă.
Prin hotărârea nr. 64/4.08.1997, Comisia pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile din cadrul O.S.I.M. a admis contestaţia formulată de firma E.D. KFT Ungaria, formulată prin mandatar «R» - SA şi a dispus radierea din registrul mărcilor depuse a mărcii «HERO», cu nr de depozit 28758, aparţinând firmei S.T.T.
Pentru a hotărî astfel, comisia a reţinut că această marcă este identică cu marca «HERO», aparţinând firmei contestatoare cu nr. de depozit 27.254/ 2.07.1992 şi că ambele mărci se referă la acelaşi produs din clasa 34-ţigări.
în drept, comisia şi-a întemeiat hotărârea pe dispoziţiile art. 17 lit. a şi 28 din Legea nr. 28/1967.
Apelul declarat de N.V. S.T.T. Company împotriva hotărârii comisiei a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 785/2.04.1998 a Tribunalului Bucureşti - secţia a lll-a civilă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că mărcile în discuţie sunt identice din punct de vedere vizual şi fonetic şi protejează produse din aceeaşi clasă, 34. Deşi marca apelantei priveşte toate produsele din clasa 34, iar marca înregistrată de intimată priveşte numai produsul ţigări", din clasa 34, riscul confuziei între cele două mărci este existent datorită identităţii denumirii şi categoriei de produse protejate.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelanta NV S.T.T. Company, solicitând desfiinţarea deciziei şi a hotărârii nr. 64/1997 luate de O.S.I.M., admiterea cererii de înregistrare a mărcii şi obligarea O.S.I.M. la continuarea procedurii de înregistrare a mărcii HERO, cu nr. de depozit 28.758, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele de recurs dezvoltate de recurentă au fost următoarele:
1. Hotărârea tribunalului se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor-art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă.
în opinia recurentei, vădita eroare de fapt a instanţei de apel constă în confuzia pe care o face instanţa, apreciind că protecţia prin Legea nr. 28/1967 asupra unei categorii a clasei 34 de produse, respectiv ţigări, conferă protecţie întregii clase 34 în sine.
Recurenta a mai susţinut că, având în vedere dispoziţiile legii noi, nu există premise de confuzie în ipoteza în care, potrivit art. 6 din Legea nr. 84/1998, se face distincţie între protecţia oferită prin Legea nr. 28/1967 unei categorii individualizate dintr-o clasă de produse, pe de o parte, şi, pe de altă parte, a clasei ca întreg.
în dezvoltarea aceluiaşi motiv de recurs, recurenţa a susţinut că marca sa are caracter distinctiv în raport de cea a intimatei: pentru a fi distinctiv, un semn nu trebuie să fie original sau nou în sine, ci trebuie să fie luată în considerare şi natura obiectului căruia îi este destinat. în speţă, susţine recurenta, cele două mărci se referă la produse diferite: ţigări, pe de o parte, iar, pe de altă parte, toate produsele ce fac obiectul clasei 34. Toate celelalte produse din clasa 34 sunt neprotejate prin marca intimatei şi, prin urmare, O.S.I.M. trebuia să admită, cel puţin pentru acestea, înregistrarea mărcii HERO a recurentei.
Un alt argument adus de recurentă este acela că problema anteriorităţii este o problemă de fapt, care trebuie soluţionată de instanţă în raport de criteriul posibilităţii unei confuzii în rândul consumatorilor. Specificul produselor protejate prin mărcile în litigiu constă în faptul că aceste produse se adresează unei categorii specializate de consumatori, care deosebesc cu uşurinţă aceste produse. Astfel, fumătorii celor două mărci de ţigări HERO, vor distinge aceste produse după aroma lor. în privinţa celorlalte produse ale clasei 34 nu există nici un risc de confuzie, nefiind protejate prin depozitul intimatei. Produsele recurentei sunt comercializate pe piaţa românească de 4 ani, în timp ce produsele intimatei nu au fost niciodată comercializate pe această piaţă.
2. Hotărârea tribunalului a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
în dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că, deşi la data pronunţării deciziei apelate, Legea nr. 28/1967 era abrogată expres prin art. 95 din Legea nr. 84/1998, instanţa şi-a întemeiat motivarea pe acest act normativ.
Potrivit art. 21 din legea nouă, când un motiv de refuz dintre cele prevăzute în art. 6, se aplică numai la anumite produse sau servicii pentru care înregistrarea mărcii a fost solicitată, înregistrarea va fi refuzată numai pentru acele produse sau servicii.
Aşadar, susţine recurenta, potrivit legii noi, avea dreptul să solicite înregistrarea cel puţin a celorlalte produse care fac obiectul clasei 34.
Pe de altă parte, recurenta arată că, şi sub imperiul legii vechi, protecţia prin intermediul mărcii privea, în mod exclusiv, produsul pentru care a fost solicitată înregistrarea, această marcă putând fi înregistrată pentru unul sau mai multe produse, lucrări sau servicii, conform art. 11 din Legii nr. 28/1967.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, Curtea a analizat mai întâi cel de-al doilea motiv de casare, întrucât acesta viza problema legii aplicabile în speţă, reţinând următoarele:
Critica formulată de recurentă, în sensul că instanţa a soluţionat pricina în temeiul unui act normativ abrogat, este neîntemeiată.
într-adevăr, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice a intrat în vigoare la data de 23 iulie 1998, anterior pronunţării deciziei recurate.
Dar, în art. 94, printre dispoziţiile tranzitorii şi finale ale Cap. XV, se prevede că «cererile de înregistrare a mărcilor pentru care nu s-a luat o decizie până la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse prevederilor acesteia».
Prin urmare, pentru mărcile în legătură cu care s-a luat o decizie anterior intrării în vigoare a legii noi, sunt aplicabile dispoziţiile legii vechi, nr. 28/1967.
Cum, la data intrării în vigoare a Legii nr. 84/1998 comisia de examinare din cadrul O.S.I.M. pronunţase deja o decizie, respectiv hotărârea nr. 64/ 4.08.1997, în temeiul legii vechi, era firesc ca şi instanţa de judecată, învestită cu o cale de atac, să analizeze dacă dispoziţiile legale în vigoare la data pronunţării hotărârii de către comisie au fost respectate.
Dispoziţia cuprinsă în art. 94 din Legea nr. 84/1998 se referă la normele de drept substanţial aplicabile cererilor de înregistrare a mărcilor, normele de procedură din legea nouă fiind de imediată aplicare.
Aşadar, în ceea ce priveşte legea aplicabilă în examinarea admisibilităţii înregistrării mărcii recurentei, în mod corect tribunalul a stabilit că aceasta este Legea nr. 28/1967.
Analizând probele dosarului, Curtea a constatat că nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă nu este fondat.
Având în vedere dispoziţiile art. 17 lit. a din Legea nr. 28/1967, soluţia tribunalului, de respingere a apelului, este temeinică şi legală, fiind pronunţată pe baza unei situaţii de fapt corect reţinute, şi anume:
- cele două mărci sunt identice;
- ele protejează produse din aceeaşi clasă;
- marca intimatei se bucură de anterioritate faţă de cea a apelantei.
în ce priveşte distinctivitatea, recurenta a susţinut că, în speţă, aceasta ar fi conferită de natura obiectului căreia îi este destinată fiecare din cele două mărci; cum ele se referă la produse diferite şi mărcile se pot deosebi în funcţie de acest reper.
Potrivit art. 17 lit. a din Legea nr. 28/1967, nu pot fi înregistrate ca mărci acele semne care nu se deosebesc suficient de mărcile care protejează bunuri identice sau similare.
în speţă, marca recurentei este reprezentată printr-un element verbal, compus dintr-un singur cuvânt - «HERO», care nu se deosebeşte deloc de marca «HERO», constând din acelaşi element verbal, pentru care şi-a constituit depozit reglementar intimata.
Aşadar, este vorba de două mărci identice atât din punct de vedere fonetic, cât şi vizual.
înregisrarea amândurora ar fi posibilă dacă, aşa cum susţine recurenta, ar proteja produse total diferite.
în fapt, marca recurentei tinde să protejeze ţigări, care sunt produse identice cu cele protejate de marca intimatei, plus celelalte produse din clasa 34 -trabucuri, articole pentru fumători, chibrituri, hârtie de ţigări - care sunt produse similare.
Pentru determinarea similarităţii produselor, Curtea are în vedere dispoziţiile art. 22 din Normele privind înregistrarea mărcilor de fabrică, de comerţ ţ,. de serviciu, care stabileşte drept criterii de apreciere:
-destinaţia apropiată a produselor, în special când ele fac parte din aceeaşi clasă;
-faptul că produsele pot fi fabricate de aceleaşi fabrici;
- caracterul complementar al produselor;
-faptul că produsele se desfac în acelaşi magazin sau raion al unui magazin. Produsele la care se referă cele două mărci întrunesc toate aceste criterii, aşa încât nu se poate reţine susţinerea recurentului, în sensul că cele două mărci protejează produse diferite.
în condiţiile în care mărcile sunt identice, iar produsele în parte identice şi în parte similare, riscul de confuzie este deja prezumat prin lege, respectiv prin art. 17 lit. a din Legea nr. 28/1967.
în ceea ce priveşte anterioritatea, în mod greşit susţine recurenta că aceasta se poate aprecia de către instanţă în raport de existenţa unui risc de confuzie în rândul consumatorilor sau de faptul că produsele recurentei se comercializează pe piaţa românească de 4 ani, în timp ce produsele intimatei nu se comercializează încă pe această piaţă.
Problema anteriorităţii mărcii intimatei se analizează conform art. 17 din Norme, în raport de data depozitul său reglementar. Acesta are nr. 27254 din 26.11.1992 şi, faţă de depozitul recurentei, cu nr. 28.758 din 1.04.1993 este, în mod evident, anterior.
Cum toate criticile formulate de recurentă împotriva deciziei tribunalului au fost găsite neîntemeiate, Curtea, în baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, a menţinut decizia şi a respins recursul, ca nefondat. (Judecator Octavia Spineanu-Matei)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 3.239/1999)
| ← MĂRCI. APRECIEREA SIMILARITĂŢII. CRITERII. | FOND FUNCIAR. LEGEA NR. 169/1997 DE MODIFICARE A LEGII NR.... → |
|---|
