MĂRCI. APRECIEREA SIMILARITĂŢII. CRITERII.
| Comentarii |
|
în aprecierea distinctivităţii mărcilor similare, ceea ce se ia în considerare, în primă analiză, este întâia impresie, de ansamblu, pe care o produc mărcile din punct de vedere vizual şi auditiv şi, abia în ultimă analiză, gradul lor de asemănare, determinat de posibilitatea confuziei dintre mărci, având în vedere capacitatea publicului cu pregătire medie.
Chiar dacă, în cazul a două mărci verbale, compuse dintr-un singur cuvânt, prima silabă este identică, întâia impresie creată de pronunţie, fiind total diferită, nu există risc de confuzie în rândul consumatorilor produselor pe care le protejează cele două mărci.
Prin decizia O.S.I.M. nr. 13.400/16.07.1996 s-a admis, la solicitarea S.C. „I."-S.A., publicarea mărcii „Flora" cu nr. de depozit 34.165, pentru următoarele produse din clasa 33: băuturi alcoolice, în special lichioruri.
împotriva deciziei a formulat contestaţie S.C. „V.I.F.", prin mandatar R-S.A., susţinând că beneficiază de anterioritate pentru marca „Florio", înregistrată pe cale internaţională la data de 5.01.1965 şi că marca „Flora" este similară din punct de vedere vizual şi fonetic, ambele referindu-se la produse din clasa 33, creând astfel un risc de confuzie în rândul consumatorilor.
în drept, a invocat dispoziţiile art. 17 lit. a din Legea nr. 28/1967.
Prin hotărârea nr. 66/5.08.1997, Comisia pentru soluţionare litigiilor privind mărcile din cadrul O.S.I.M. a respins contestaţia şi a dispus continuarea procedurii de către Serviciul Mărci pentru înregistrarea mărcii „Flora".
Pentru a pronunţa această hotărâre, Comisia a reţinut că denumirea „Flora" are o rezonanţă deosebită, putându-se diferenţia de cuvântul „Florio" şi că a devenit, prin folosire, o denumire generică pentru un anumit tip de băuturi; prin urmare, riscul confuziei în rândul consumatorilor este exclus.
Prin decizia civilă nr. 862A/22.03.1999, Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă a admis apelul declarat de contestatoare, a admis contestaţia, a anulat decizia O.S.I.M. din 16.07.1996 privind admiterea la publicare a mărcii „Flora", cu nr. de depozit 34.165, publicată în B.O.P.I. - Secţiunea Mărci nr. 9/1996 şi a dispus radierea acestei mărci din registrul O.S.I.M.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că hotărârea Comisiei din cadrul O.S.I.M., prin care s-a soluţionat contestaţia, nesocoteşte dispoziţiile art. 17 lit. a din Legea nr. 28/1967.
Astfel, în opinia tribunalului, între cele două mărci există similitudine din punct de vedere vizual şi fonetic, iar produsele protejate de aceste mărci sunt identice, şi anume, băuturi alcoolice.
Un alt aspect ignorat de comisie, reţine tribunalul, a fost acela că marca „Florio" beneficiază de anterioritate faţă de marca „Flora", fiind înregistrată pe cale internaţională la data de 5.01.1963.
împotriva deciziei a declarat recurs intimata S.C. „I."-S.A., susţinând că instanţa de apel a apreciat greşit probatoriul cauzei şi a stabilit o situaţie de fapt contrară realităţii.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs, care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, recurenta arată că distinctivitatea unei mărci se apreciază în funcţie de diferenţele faţă de altă marcă, suficiente pentru a înlătura posibilitatea de confuzie din partea publicului.
în speţă, marca „Flora" a fost utilizată de către recurentă încă înaintea naţionalizării din 1948, fiind chiar denumirea de atunci a fabricii producătoare -„Flora".
întrucât a fost înregistrată înainte de cel de-al doilea război mondial, beneficiază de anterioritate faţă de marca „Florio".
Pe de altă parte, recurenta susţine că între cele două mărci există suficiente diferenţe, astfel încât nu se poate vorbi de similitudine din punct de vedere vizual şi fonetic.
Recurenta a depus la dosar, în copie, o serie de etichete utilizate înainte de anul 1948, pentru a dovedi utilizarea mărcii „Flora", precum şi certificatul nr. C.127/27.08.1999, eliberat de Ministerul de Interne - Direcţia Judeţeană Arad a Arhivelor Naţionale, potrivit căruia Firma Socială „Flora" - Fabrica de Rom şi Lichior S.A. Arad şi-a început activitatea în 15.01.1932, a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului al Camerei de Comerţ şi Industrie Arad la 23.09.1931, a utilizat embiema „Flora" şi a fost naţionalizată la 11.06.1948, prin Legea nr. 119/1948.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului şi, în fond, menţinerea hotărârii nr. 66/5.08.1997, pronunţată de O.S.I.M.
Analizând probele dosarului, Curtea a constatat întemeiate în parte criticile formulate de recurentă.
în ceea ce priveşte anterioritatea mărcii „Flora" în raport de mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu elaborate în aplicarea Legii nr. 28/1967, materialul documentar care se analizează la examinarea anteriorităţii cuprinde, în ceea ce priveşte mărcile naţionale, pe cele înregistrate sau reînnoite în România, precum şi pe cele pentru care s-a constituit depozit şi se află în curs de examinare.
Din actele depuse la dosar de recurentă rezultă că anterior anului 1948 a existat Fabrica de rom şi lichior „Flora", care a utilizat această emblemă, fiind astfel înregistrată la Registrul Comerţului, la data de 23.09.1931.
Toate acestea nu echivalează însă cu înregistrarea mărcii „Flora", ca marcă de fabrică, de serviciu sau de comerţ, în condiţiile Legii nr. 86/1879, în vigoare la acea dată.
Tocmai de aceea, recurenta a formulat cerere pentru înregistrarea mărcii „Flora", în condiţiile Legii nr. 28/1967, constituindu-se depozitul reglementar nr. 34.165/7.03.1995.
Potrivit art. 4 din această lege, de drepturile conferite de marcă se poate beneficia numai după înregistrarea ei.
în aceste condiţii, ceea ce trebuie stabilit este dacă între marca „Flora", a cărei înregistrare se solicită, şi marca „Florio", înregistrată pe cale internaţională la 5.01.1963, există o distinctivitate suficientă în sensul art. 17 lit. a din Legea nr. 28/1967, care să permită înregistrarea mărcii „Flora".
Ambele mărci tind să protejeze produse similare, respectiv băuturi alcoolice, din clasa 33, şi sunt mărci verbale, compuse dintr-un singur cuvânt.
Analizând prin comparaţie cele două cuvinte, „Florio" şi „Flora", prin prisma criteriilor prevăzute în art. 18 şi 21 din Normele de aplicare a Legii nr. 28/1967, Curtea constată că cele două mărci sunt suficient de distinctive, astfel încât să nu creeze un risc de confuzie în rândul consumatorilor.
Deşi cele două cuvinte au prima silabă identică, întâia impresie creată de pronunţia lor este diferită; or, ceea ce contează, în primă analiză, conform art. 21 din Norme, este această impresie, de ansamblu, pe care o produc mărcile şi, abia în ultimă analiză, gradul de asemănare care determină posibilitatea de confuzie, în raport de capacitatea de orientare a publicului cu pregătire medie.
Denumirea „Florio", cu sonoritate italiană şi binecunoscută în România, nu poate fi confundată cu denumirea românească „Flora", în rândul consumatorilor de băuturi alcoolice, astfel încât aceştia să creadă că reprezintă una şi aceeaşi marcă.
Tribunalul a reţinut, în mod greşit, că cele două mărci se deosebesc suficient, astfel încât, în baza art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul şi a casat decizia tribunalului.
Rejudecând apelul, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă şi art. 296 Cod procedură civilă, Curtea 1-a respins, ca nefondat, menţinând hotărârea Comisiei de soluţionare a litigiilor privind mărcile din cadrul O.S.I.M. şi, deci, decizia acestuia de admitere la publicare a mărcii verbale „Flora".
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 2.862/1999)
NOTA: Criteriile avute în vedere în speţă erau prevăzute în art. 21 din Normele privind înregistrarea mărcilor de fabrică, de comerţ şi de serviciu, date în aplicarea Legii nr. 28/1967.
Cu toate că această lege a fost abrogată expres prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, credem că aceste criterii pot fi în continuare avute în vedere pentru aprecierea similarităţii mărcilor, conform art. 6 lit. c din noua lege.
în conformitate cu dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 84/1998, normele de drept substanţial în conformitate cu care s-a soluţionat cauza de faţă au fost cele cuprinse în Legea nr. 28/1967. (Judecator Octavia Spineanu-Matei)
| ← NULITATE. EFECTE. PRINCIPIUL ANULĂRII ACTULUI SUBSECVENT CA... | MARCĂ. ÎNREGISTRARE. LEGE APLICABILĂ. DISTINCTIVITATE.... → |
|---|
