Interesul în exercitarea unui căi de atac împotriva unei hotărâri aparent favorabile. Autoritatea de lucru judecat ca mijloc de probă

Comentarii

0

C. proc. civ., art. 166 C. civ., art. 1200 pct. 4, art. 1201, art. 1202 alin. (2)

în condiţiile în care considerentele care au fundamentat soluţia primei instanţe se reţine expressis verbis opţiunea pentru varianta I a raportului de expertiză şi indicaţia refacerii actelor de executare raportat la acest debit, rămânerea irevocabilă a acestei sentinţe inclusiv prin respingerea recursului contestatorului ca lipsit de interes face ca şi aceste considerente alături de dispozitivul sentinţei să intre Tn putere de lucru judecat.

Trib. Bucureşti, s. a lll-a civ., dec. nr. 809R din 22 martie 2011 (portalul instanţelor judecătoreşti)

Prin sentinţa civilă nr. 1942 pronunţată la data de 19 martie 2010 de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 7467 din 302 din 2008, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul P.B.R. în contradictoriu cu intimatul S.N.L.A.N.A. - A.N.P. - G.S.P.B.-RAHOVA şi cu terţii popriţi BCR SA şi Trezoreria sector 5 Bucureşti. Au fost anulate toate formele de executare din dosarul nr. 41 din 2008 al Biroului Executorului Judecătoresc S.A.E. şi a fost obligat intimatul să plătească contestatorului suma de 6.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, că prin sentinţa civilă nr. 939 din 2.04.2007, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. 26370 din 3 din 2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de Sindicat împotriva PRMSBR, acesta fiind obligat să acorde reclamanţilor sporurile prevăzute în Anexa 1.1. şi 1.2. din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 945 din C din 2003, corespunzător condiţiilor de muncă şi activităţilor desfăşurate de fiecare salariat pentru perioada 1.09.2004 - 1.07.2006, sume ce vor fi actualizate în raport de data plăţii.

In temeiul acestui titlu executoriu s-a format dosarul de executare nr. 41 din 2008, în cadrul căruia a fost efectuat un raport de expertiză contabilă (de către expert ctb. T.) pentru calcularea drepturilor salariale stabilite prin hotărâre şi a actualizărilor aferente, stabilindu-se pe baza fişelor personale cu calcule pentru fiecare salariat dintre cei 477 şi a fişei centralizatoare, că debitorul Penitenciarul Rahova datorează suma totală de 3.646.686 lei net.

In faţa primei instanţe, a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară contabilă, întocmindu-se două rapoarte de expertiză:

1. în primul raport de expertiză efectuat de ctb. P.F.R., s-a concluzionat că debitul total al contestatoarei este de 1.138.099 lei net

2. în al doilea raport de expertiză efectuat de ctb. R.C.V., au fost stabilite patru variante, după cum urmează:

- varianta I: total 4.469.711 lei - raportat la orele extrase electronic din statele de plată, reprezentând ore spor antenă egale cu numărul de ore spor în condiţii TBC, raportat la solda lunară, la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă - în medie 170 ore lunar.

- varianta II: total 3.133.210 lei - raportat la orele extrase electronic din statele de plată reprezentând ore spor antenă egale cu numărul de ore spor în condiţii TBC, raportat la solda lunară, la numărul de zile calendaristice din luna respectivă - 240 - 248 ore lunar

- varianta III: total 1.958.019 lei - raportat la orele din pontajele refăcute în octombrie 2009 reprezentând ore lucrate în condiţii spor TVC din HIV din SIDA, raportat la solda lunară, la numărul de zile calendaristice din luna respectivă - 170 ore lunar

- varianta IV: total 1.353.833 lei - raportat la orele din pontajele refăcute pentru octombrie 2009, reprezentând ore lucrate în condiţii de spor de TVC din HIV din SIDA raportat la solda lunară, la numărul de zile calendaristice din luna respectivă — 240 - 248 ore lunar.

Prima instanţă a reţinut în considerentele sentinţei că suma corectă este cea rezultată din varianta I.

Pentru aceasta a înlăturat variantele III şi IV, deoarece ele au fost făcute în temeiul unor pontaje refăcute de penitenciar, care, însă nu a pus la dispoziţia expertului sau a instanţei documentele primare în baza cărora s-au refăcut pontajele.

Cu privire la varianta II, apreciată de expert ca fiind corectă raportat la faptul că pentru perioada expertizată nu se aplica Legea nr. 293 din 2004, ci legea salarizării militarilor — Legea nr. 138/1999 şi H.G. nr. 0663/1999, aceasta a fost înlăturată de prima instanţă constatându-se că aplicarea Legii nr. 2937/2004 a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă ce constituie titlu executoriu.

Reţinând ca şi corectă varianta I, prima instanţă a constatat că nu corespund aceste calcule cu cele făcute în raportul de expertiză efectuat în dosarul de executare şi a fost admisă contestaţia, cu indicaţia pentru executorul judecătoresc să refacă calculele referitoare la cheltuielile de executare raportat la debitul din varianta I şi de disp. OMJ 2550 din 2006, întocmind un singur proces-verbal în acest sens.

Contestatorul P.B.R a formulat recurs, la data de 27.05.2010, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III - a civilă la data de 18.06.2010.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei la executare cu consecinţa anulării actelor de executare şi a stabilirii obligaţiei de refacere a formelor de executare pentru suma calculată în varianta a IV-a a raportului de expertiză, cu reducerea onorariului executorului judecătoresc la valoarea de 10% din debitul total, iar nu din debitul pentru fiecare membru de sindicat şi cu reducerea onorariului de avocat din faza de executare silită.

In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-contestator a criticat soluţia primei instanţe susţinând că deşi a fost admisă contestaţia la executare, în considerentele sentinţei instanţa a optat pentru varianta I a expertizei contabile, iar această variantă nu este corectă în raport de titlul executoriu.

Se arată că dacă în titlul executoriu s-a specificat că suma de bani reprezintă sporul prevăzut în Anexa 1.1. a OMJ 945 din C din 2003, corespunzător condiţiilor de muncă şi activităţii desfăşurate de fiecare salariat, înseamnă că simpla calitate de membru de sindicat nu duce automat la plata acestui spor, dacă salariatul nu a lucrat în condiţiile prevăzute de lit. B) pct. 1 şi 2, lit. c) pct. 3 şi 4 din Ordin.

Or, contestatoarea a criticat raportul de expertiză efectuat în faţa executorului judecătoresc - raportul T. deoarece:

- nu au fost respectate dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Ordin, potrivit cărora sporul de muncă în condiţii deosebit de periculoase se acordă proporţional cu timpul cât personalul a lucrat efectiv în aceste condiţii (nu s-a ţinut cont de tabelul cu perioadele efective în care s-au aflat deţinuţi diagnosticaţi cu TBC sau HIV din SIDA în secţiile de deţinere).

- în mod greşit s-a apreciat că acest spor are acelaşi regim cu sporul de antenă (care se ia de toţi lucrătorii penitenciarului deoarece antenele radio amplasate pe clădirile acestuia acoperă întreg perimetrul unităţii)

- nu s-a ţinut cont de dispoziţiile art. B pct. 1 şi 2 şi C pct. 3 şi 4, din care rezultă că sporul este în cuantum de 75% pentru personalul care şi-a desfăşurat activitatea în secţiile care aveau deţinuţi cu TBC şi HIV din SIDA şi în cuantum de 50% pentru restul personalului, numai dacă au desfăşurat activităţi cu deţinuţi cu TBC şi HIV din SIDA.

Toate aceste aspecte, susţine recurentul-contestator au fost avute în vedere în mod corect în cadrul primei expertize efectuate în faţa instanţei - expertiza P., inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 12 din Ordin, potrivit cărora sporul se calculează în baza evidenţelor pe ore şi zile realizate de şefii de compartimente sub semnătură de certificare a realităţii datelor înscrise.

A fost încuviinţată o contraexpertiză - expertiza R. care, abătându-se de la obiectivul unic stabilit de instanţă, a calculat 4 variante ale debitului şi a arătat că s-a calculat corect în raport de titlul executoriu în varianta II.

Cu toate acestea, instanţa a ales ca fiind corectă varianta I a acestei expertize. Recurentul critică această opţiune deoarece nu au fost respectate dispoziţiile lit. B) pct. 1 şi lit. c) pct. 3 şi 4 din Ordin. în ceea ce priveşte faptul că instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile legii de salarizare a personalului militar, ci dispoziţiile Legii nr. 293/2004 astfel cum s-a reţinut în titlul executoriu, se susţine de către recurent că potrivit normei tranzitorii art. 79 din Legea nr. 293/2004, „până la adoptarea legii privind salarizarea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, rămân aplicabile în continuare dispoziţiile legale referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar”. Or, potrivit H.G. nr. 0663/1999, calculul soldei zilnice pentru personalul militar se face raportându-se solda lunară la numărul de zile calendaristice din luna respectivă.

Recurentul susţine că singura variantă corectă este varianta IV-a expertizei. Această variantă a fost înlăturată de prima instanţă deoarece a avut în vedere pontaje refăcute pentru care nu au fost depuse documente primare. Sub acest aspect, recurentul afirmă că au fost depuse evidenţele pe ore şi zile realizate de şefii de compartimente sub semnătură de certificare a realităţii datelor înscrise, potrivit art. 12 din Ordin, iar părţile convocate la data de 5.01.2010 nu au obiectat în legătură cu refacerea acestor pontaje, existând o unanimă acceptare a acestor documente care au stat la baza calculelor. De altfel, în expertiza P. se face vorbire despre aceste documente primare care au stat la baza refacerii pontajelor.

în final, se critică faptul că expertiza R. a calculat debitul pentru un număr de 490 membri de sindicat, în timp ce potrivit tabelului nominal anexat la acţiunea introductivă soluţionată prin titlul executoriu în cauză se regăsesc numai 477 membri care au semnat şi mandatat Sindicatul să acţioneze în numele lor.

Asupra excepţiei lipsei de interes în formularea prezentului recurs, tribunalul reţine următoarele:

Motivul invocării lipsei de interes: partea care a câştigat procesul formulează cale de atac împotriva unei sentinţe favorabile.

Premisa analizei: deşi contestatoarea a reclamat executarea silită a unui debit de 3.646.686 lei şi deşi instanţa a admis integral cererea sa, debitoarea va avea de executat un debit de 4.469.711 lei ca urmare a opţiunii exprimate de prima instanţă cu privire la varianta I a expertizei judiciare.

Soluţia tribunalului: excepţia lipsei de interes este neîntemeiată, iar recurentul justifică un interes, înţeles ca folos practic urmărit de recurent, interes care este legitim şi juridic, născut şi actual, personal şi direct, în ciuda soluţiei primei instanţe aparent favorabilă recurentului-contestator.

în acest sens, tribunalul constată că recurentul-contestator s-ar expune unui prejudiciu dacă ar rămâne în pasivitate şi nu ar supune controlului judiciar soluţia primei instanţe.

Acest prejudiciu este unul material şi el decurge din (cel puţin) diferenţa dintre suma executată iniţial - 3.646.686 lei şi suma ce se va executa ca urmare a soluţiei primei instanţe - 4.469.711 lei. Or, în condiţiile în care considerentele care au fundamentat soluţia primei instanţe se reţine expressis verbis opţiunea pentru varianta I a raportului de expertiză şi indicaţia refacerii actelor de executare raportat la acest debit, rămânerea irevocabilă a acestei sentinţe inclusiv prin respingerea recursului contestatorului ca lipsit de interes face ca şi aceste considerente alături de dispozitivul sentinţei să intre în putere de lucru judecat.

Sub acest aspect, se reţine că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de proba de natură să demonstreze ceva în legătura cu raporturile juridice dintre părţi [conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C. civ.].

Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzuta de art. 1201 C. civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmpla atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasa dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.

Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relaţia dintre părţi, aceasta prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.

în speţă, acest fapt echivalează cu lipsirea contestatorului de posibilitatea de a mai critica într-o altă contestaţie la executare suma stabilită în varianta I a expertizei, variantă reţinută ca fiind corectă în considerentele sentinţei recurate.

Cum în mod evident, suma rezultată în prezentul litigiu este superioară celei iniţiale contestate de recurent, rezultă că acesta are interes să formuleze prezenta cale de atac.

Comentariu:

Noul Cod de procedură civilă prevede la art. 428 că hotărârea judecătorească are forţa probantă a unui înscris autentic. Puterea doveditoare a înscrisului autentic este definită de art. 264 alin. (1) care prevede că înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: