Repunere pe rol pentru discutarea excepţiei. Citarea fără menţiunea discutării excepţiei. Nulitate invocată de către parte care nu are interes

Comentarii

0

C. proc. civ., art. 108 alin. (2) - (3), art. 129 alin. (51)

Intimata-pârâtă Primăria Sector 5 deşi nu a fost citată cu menţiunea că, din oficiu, s-a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în apel, la termenul din 31.03.2010, acesteia fiindu-i comunicată decizia civilă pronunţată în apel la data de

21.12.2010, avea obligaţie conform celor enunţate, să declare recurs, dacă aprecia că este vătămată în ce priveşte soluţionarea în lipsa sa a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive. Prin urmare, recurenţii-reclamanţi nu sunt îndreptăţiţi în temeiul acestor prevederi legale să invoce o nulitate pe care doar partea o putea invoca în condiţii procedurale.

C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 739R din 14 iunie 2011 (nepublicată)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti la data de 11.11.2008 reclamanţii N.D., N.S. şi N.N. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Sector 5 şi Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că sunt proprietarii imobilului - construcţie (parter + etaj), situat în Bucureşti, str. M.C. nr. 21, sector 5, edificata pe terenul, proprietatea acestora.

Precizează că valoarea imobilului este de 159.623 lei, conform certificatului de atestare fiscală, emis de Primăria sectorului 5.

în drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. raportat la art. 489 C. civ.

Pârâta Primăria sectorului 5 Bucureşti a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, arătând că primăriile de sector nu pot sta în judecată decât prin reprezentanţii lor legali. De asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, învederând faptul că primăria de sector nu are calitate în prezenta cauză, nefiind proprietar al terenului şi nici al imobilului construcţie.

La termenul din data de 16.10.2009 instanţa a acordat cuvântul pe cele două excepţii, invocate de către pârâta Primăria Sector 5 prin întâmpinare, respectiv excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi în subsidiar pe fondul cauzei.

Faţă de excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Sector 5 Bucureşti, excepţii ridicate de pârâtă, nemotivate, instanţa reţine:

Pornind de la definiţia dată de doctrina capacităţii procesuale de folosinţă, respectiv aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, ţinând cont şi de faptul că o persoană juridică dobândeşte capacitatea procesuală de folosinţă de la data înregistrării, îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege, etc., instanţa constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 şi urm. din Decretul nr. 31/1954 şi ale Legii nr. 215/2001 republicată, pârâta Primăria sectorului 5 Bucureşti are capacitate procesuală de folosinţă, urmând a respinge excepţia ca neîntemeiată.

în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă, aceasta aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv. Or, raportat la obiectul prezentei acţiuni, respectiv accesiune imobiliară şi la atribuţiile ce îi revin Primăriei sectorului 5, ca unitate administrativ-teritorială, în domeniul disciplinei în construcţii, constatând că are calitate procesuală în cauză, instanţa va respinge şi această excepţie ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr. 12092 din 14.08.1991 de notariatul de Stat al sectorului 5, reclamanta N.D. căsătorită cu N.P. a cumpărat imobilul situat în Bucureşti, str. M.C. nr. 21, sector 5, compus din 2 camere, marchiză, bucătărie, cămara, magazie, WC precum şi terenul în suprafaţă totală de 200 mp.

Se mai constată existenţa la dosar a unei declaraţii autentificate prin care soţul reclamantei, Neagoe Petre, şi-a dat acordul ca aceasta să demoleze construcţia existentă pe terenul menţionat şi să construiască o locuinţă nouă.

Conform certificatului de moştenitor nr. 188 din 16.10.2008, de pe urma defunctului N.P., decedat la 01.06.2008, au rămas ca moştenitori reclamanţii N.N., N.S., în calitate de fii, reclamanta N.D., soţie supravieţuitoare, fiind renunţătoare.

Pe acest teren, începând cu anul 2000, reclamanţii au edificat o construcţie P+ etaj, cu 3 camere la etaj, living la parter şi dependinţe.

Prin raportul de expertiză tehnică, efectuat în cauză, s-a constatat că imobilul în litigiu din str. M.C. nr. 21, sector 5 este construit pe un teren în suprafaţă de 205 mp (din măsurători), în perioada anului 2000 şi este compus din casă de locuit parter şi un etaj, cu living, 2 dormitoare, 2 băi, hol, bucătărie, casa scării şi un balcon, în suprafaţa utilă de 123,27 mp, suprafaţa construită de 147,92 mp. Valoarea imobilului este de 278.559 lei (ron), respectiv 66.324 Euro, din care construcţii 259.101 lei - 61.691 Euro şi teren 19.458 lei - 4.633 Euro.

Astfel, conform art. 645 C. civ., dreptul de proprietate se poate dobândi şi prin accesiune.

După cum rezultă din coroborarea contractului de vânzare-cumpărare cu declaraţiile martorilor audiaţi şi cu expertiza efectuată în cauză, reclamanţii au edificat pe acest teren o construcţie P+Etaj, descrisă mai sus, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 482 C. civ., proprietatea unui bun imobil dă drept asupra tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul, în mod natural sau artificial, iar potrivit art. 488 C. civ., tot ce se uneşte şi se incorporează cu lucrul, se cuvine proprietarului lucrului.

Analizând probele administrate în acest sens, raportat la obiectul prezentei - art. 489 C. civ. (accesiunea imobiliară privind construcţia parter şi etaj), instanţa a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate pe terenul menţionat, prin accesiune imobiliară artificiala şi a admis acţiunea formulată de reclamanţi, ca fiind întemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 6820 din 23.10.2009 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, s-au respins, ca neîntemeiate, atât excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Sector 5, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Sector 5 şi s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii N.D., N.S. şi N.N., în contradictoriu cu pârâţii Primăria sectorului 5 Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General, constatându-se că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate prin accesiune imobiliară asupra construcţiei P + 1 etaj, în suprafaţă utilă de 123,27 mp, suprafaţa construită de 147,92 mp, situată în Bucureşti, str. M.C. nr. 21, sector 5.

Principala critică adresată de către apelanta sentinţei de fond priveşte faptul că Municipiul Bucureşti prin Primar General nu are calitatea procesuală pasivă în această cauză.

Din oficiu, tribunalul a invocat de asemenea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei sectorului 5 Bucureşti.

Instanţa de fond a fost învestită de către reclamanţi cu o acţiune întemeiată pe prevederile art. 489 C. civ., care reglementează accesiunea imobiliară ca mod de dobândire a proprietăţii, care semnifică încorporarea materială a unui lucru mai puţin important într-un lucru mai important. în speţă, s-a solicitat să se constate că au dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra construcţiei locuinţă P + 1 în Bucureşti, str. M.C. nr. 21 edificată pe terenul proprietatea acestora.

Acţiunea a fost promovată în contradictoriu cu Primăria sectorului 5 şi Primăria Bucureşti prin Primar General.

Instanţa de fond a apreciat că Primăria sectorului 5 are calitate procesuală pasivă în cauză având în vedere atribuţiile acesteia ca unitate administrativ teritorială în domeniul disciplinei în construcţii.

Tribunalul a constatat, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, că pârâtele chemate de către reclamanţi în judecată pentru a se constata în contradictoriu cu acestea că au dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei locuinţă P + 1 în Bucureşti, str. M.C. nr. 21 edificată pe terenul proprietatea acestora, nu au calitate procesuală pasivă pentru următoarele argumente.

Potrivit art. 482 C. civ, proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneşte, ca accesoriu, cu lucru, într-un mod natural sau artificial, acest drept numindu-se drept de accesiune.

Accesiunea are trei accepţiuni diferite: 1. faptul material al încorporării unui bun accesoriu într-un bun principal; 2. dreptul de accesiune rezultat din acest fapt juridic; 3. accesiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului accesoriu de către proprietarului bunului principal, fie direct ca efect al faptului material al unirii, fie ca efect al exercitării dreptului de accesiune, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale.

Una din condiţiile legale necesare constatării dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiei în baza dreptului de accesiune întemeiat pe faptul material al încorporării construcţiei în lucru principal care este terenul constă în corecta stabilire a cadrului procesual.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

în prezenta cauză nu se poate aprecia că atribuţiile pe care pârâtele le au în domeniul disciplinei în construcţii conferă, în cadrul juridic dedus judecăţii, şi calitate procesuală pasivă în constatarea dobândirii pe calea dreptului de accesiune a dreptului de proprietate asupra construcţiei edificate pe terenul proprietatea reclamanţilor, astfel cum a apreciat instanţa de fond.

Raportul juridic de drept civil dedus judecăţii nu este identic cu cel de drept administrativ care reglementează obligaţiile reclamanţilor de a respecta disciplina în construcţii prin obţinerea autorizaţiilor necesare la construirea imobilului în cauză şi drepturile pârâtelor de a acţiona în sensul acordării, verificării şi eventual sancţionării reclamanţilor pentru aceste omisiuni.

în cazul acţiunilor reale, calitatea procesuală pasivă aparţine celui care contestă dreptul real invocat de reclamant, astfel că acesta trebuie să arate dacă şi în ce modalitate pârâtul i-a contestat sau i-ar putea contesta dreptul real.

Această regulă se verifică şi în cazul unei acţiuni reale în constatare formulate pe calea procedurii contencioase cum este cea de faţă. în acest caz, reclamanţii trebuie să justifice de ce înţeleg să se judece cu o anumită persoană pe care a chemat-o în judecată ca pârât, arătând care este atingerea adusă de pârât dreptului de proprietate pretind de reclamant.

Deşi dreptul de proprietate este un drept real (absolut) acţiunea sa nu poate fi îndreptată împotriva oricărei persoane, ci numai împotriva celei care contestă într-un fel sau altul dreptul de proprietate al reclamantului. Aşadar, caracterul absolut al dreptului de proprietate nu justifică chemarea în judecată într-o acţiune reală în constatare a oricărei persoane.

în cauză, intimaţii-reclamanţii nu au făcut dovada că apelantul-pârât Municipiul Bucureşti sau intimata Primăria sectorului 5 Bucureşti le-ar fi contestat sau ar fi avut posibilitatea să le conteste dreptul de proprietate pe care afirmă că îl au asupra construcţiei ridicate pe terenul proprietatea lor situat în Bucureşti str. M.C. nr. 2.

Deşi nedeclarat în mod expres, scopul urmărit de reclamanţi în promovarea acţiunii de faţă este acela de a obţine o hotărâre judecătorească prin care să li se constate dreptul de proprietate asupra construcţiei ridicate fără autorizaţie de construcţie pe terenul cu privire la care afirmă că este proprietatea lor, pe baza căreia să obţină înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.

Alegerea pârâţilor indicaţi în acţiune s-a făcut doar pentru că s-a ales ca acţiunea în constatare să se soluţioneze potrivit regulilor procedurii contencioase.

în ceea ce îl priveşte pe apelantul pârât Municipiul Bucureşti, tribunalul a constatat că prin raportarea la dispoziţiile Legii nr. 213 din 1998 privind regimul juridic al proprietăţii publice nu se poate trage concluzia existenţei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti în cauza de faţă, deoarece imobilul în litigiu nu a fost şi nici nu ar putea fi încadrat în categoria imobilelor din domeniul public al unităţii administrativ teritoriale.

însă Municipiul Bucureşti şi Primăria sectorului 5 Bucureşti nu au calitate procesuală pasivă în cauză, nici pentru că s-ar putea constata eventuala lor competenţă de aplicare a unei sancţiuni contravenţionale pentru ridicarea unei construcţii fără autorizaţie de construire, deoarece această competenţă nu înseamnă posibilitatea contestării dreptului de proprietate, ci exercitarea unor drepturi rezultând dintr-un raport juridic administrativ.

Pe de altă parte, eventuala constatare printr-o hotărâre judecătorească a dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiei ridicate pe terenul propriu de către proprietarul acestuia nu împiedică autoritatea administrativă să aplice sancţiunile contravenţionale, potrivit legii, inclusiv cele privind demolarea construcţiei.

întrucât a fost găsit întemeiat acest motiv de apel, tribunalul a admis şi schimbând în tot sentinţa apelată a admis şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei sectorului 5 Bucureşti invocată din oficiu, alături de admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti şi Primăriei sectorului 5 Bucureşti, respingând ca atare acţiunea.

Prin decizia civilă nr. 1043A din 13.10.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, s-a admis apelul formulat de apelantul-pârât Municipiului Bucureşti prin Primar General în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi N.D., N.S. şi N.N. şi intimata-pârâtă Primăria Sector 5 Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 6820 din

23.10.2009 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.

S-a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor şi s-a respins acţiunea ca fiind introdusă în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.

împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanţii N.D., N.N. şi N.S.

în motivarea recursului susţin următoarele:

Decizia civilă nr. 1043A pronunţată în şedinţa publică din data de

13.10.2010 în dosarul nr. 11354 din 302 din 2008 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 112, 129 al 2-5 C. proc. civ. şi art. 82 şi art. 492 C. civ., motivul de recurs încadrându-se în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 129 alin. (2)-(5) din C. proc. civ., judecătorul este obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor ajutor în apărarea drepturilor şi intereselor legitime.

în speţă, prin ridicarea din oficiu şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Sector 5 Bucureşti deşi aceasta nu a formulat apel şi prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiul Bucureşti prin Primar General deşi acesta nu a avut o astfel de poziţie în faţa instanţei de fond în sensul ca nu a formulat întâmpinare şi nu a ridicat excepţii cu toate că a fost legal citat, precum şi prin modificarea sentinţei apelate şi respingerea acţiunii reclamanţilor instanţa de apel a încălcat prevederile art. 129 alin. (2)-(5) C. proc. civ.

De asemenea, instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 112 C. proc. civ. întrucât în raport cu aceste prevederi instanţa de fond a stabilit cadrul procesual în mod corect şi a admis acţiunea reclamanţilor.

Instanţa de apel trebuia să aibă în vedere interesul legitim al reclamanţilor înainte de orice alte argumente sau interese învederate de către intimaţii pârâţi.

Acţiunea în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 482 şi 492 C. civ. este utilizată de către proprietarul terenului care a edificat pe acesta o construcţie fără a obţine autorizaţia de construire prevăzută de dispoziţiile Legii speciale nr. 50/1991, în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti prin care să li se recunoască şi să li se consolideze dreptul de proprietate în caz că este contestat.

în speţă, având în vedere chiar motivarea instanţei de apel, numai intimaţii-pârâţi fi putut să pretindă vreun drept asupra construcţiei edificată de pârâţi pe terenul lor cu încălcarea prevederilor legii speciale în domeniul construcţiilor.

Din aceste considerente, având în vedere şi practica unitară a instanţelor de judecată, acţiunea a fost promovată în contradictoriu cu intimaţii pârâţi justificându-se fără echivoc calitatea procesuală pasivă a acestora.

Având în vedere motivele prezentate, solicită admiterea recursului formulat şi modificarea în tot a deciziei recurate, întrucât este dată cu încălcarea şi aplicarea greşita a legii şi menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 6820 din 23.10.2009 pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti.

în majoritate, recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Decizia civilă recurată este criticată de către recurenţi pentru încălcarea şi respectiv aplicarea greşită a legii potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere şi prevederile art. 129 alin. (2)-(5) C. proc. civ. potrivit cărora judecătorul este obligat pentru aflarea adevărului să sprijine părţile în apărarea drepturilor şi intereselor legitime.

De necontestat, în apel la termenul din 31.03.2010, instanţa a repus cauza pe rol pentru a pune în discuţie din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei sector 5.

într-adevăr, din verificarea dovezii de citare către această parte nu rezultă că intimata-pârâtă Primăria sector 5 a fost citată şi cu menţiunea excepţiei invocată din oficiu.

La următorul termen - 9.06.2010 - pentru lipsă de procedură cu intimaţii-reclamanţi conform art. 107 C. proc. civ. raportat la art. 85 C. proc. civ., cauza a fost amânată şi s-a dispus în consecinţă citarea tuturor părţilor, însă, şi de această dată intimata-pârâtă Primăria sector 5 nu a fost citată cu menţiunea că din oficiu cauza a fost repusă pe rol pentru a se discuta excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

în şedinţa publică de la 13.10.2010 intimata-pârâtă Primăria Sector 5 a lipsit însă, dovada acesteia de citare a fost legal îndeplinită.

Prin admiterea apelului formulat de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată în sensul că, urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor, acţiunea a fost respinsă ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.

împotriva acestei hotărâri au declarat recurs doar reclamanţii N.D., N.S. şi N.N.

Analizând criticile recurenţilor şi ţinând cont că, în apel a fost modificată hotărârea de fond prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, Curtea a reţinut:

Conform art. 129 alin. (51) teza ultimă C. proc. civ.: „ (..^judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona, chiar dacă părţile se împotrivesc.”

în cauză, în apel, instanţa din oficiu a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte Primăria Sector 5, în condiţiile în care apelanta-pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti invocase prin motivele de apel excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Apelul a fost soluţionat cu respectarea dispoziţiilor procedurale privind citarea părţilor, iar decizia civilă pronunţată a fost comunicată părţilor, respectiv şi intimatei-pârâte Primăria sector 5, conform dovezii de comunicare.

Ca atare, această parte nu a declarat recurs, deşi decizia civilă pronunţată în apel i-a fost adusă la cunoştinţă, singurii recurenţi fiind reclamanţii.

Potrivit art. 108 alin. (2) C. proc. civ., „celelalte nulităţi se declară numai după cererea părţii care are interes să le invoce. Iar potrivit alin. (3) „neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregu-laritate şi înainte de a pune concluzii în fond.”

Rezultă din aceste dispoziţii că intimata-pârâtă Primăria Sector 5 deşi nu a fost citată cu menţiunea că, din oficiu, s-a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în apel, la termenul din

31.03.2010, acesteia fiindu-i comunicată decizia civilă pronunţată în apel la data de 21.12.2010, avea obligaţie conform celor enunţate, să declare recurs, dacă aprecia că este vătămată în ce priveşte soluţionarea în lipsa sa a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin urmare, recurenţii-reclamanţi nu sunt îndreptăţiţi în temeiul acestor prevederi legale să invoce o nulitate pe care doar partea o putea invoca în condiţii procedurale, considerente pentru care primul motiv de recurs va fi respins ca nefondat.

Recurenţii-reclamanţi invocă prin a doua critică apărări de fond care, însă, nu mai pot fi analizate având în vedere că recursul este formulat împotriva deciziei civile pronunţate în apel, prin care a fost soluţionată pe fond acţiunea prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi, ca atare, critica va fi respinsă ca nefondată.

Cu opinia separată a doamnei judecător A.G., în sensul admiterii recursului. Modificării deciziei civile recurate şi respingerea apelului ca nefondat.

Apreciez că recursul declarat de recurenţii N.D., N.S. şi N.N. împotriva deciziei civile nr. 1043 din 13.10.2010 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, este fondat, urmând ca în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie admis cu consecinţa modificării deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat conforma art. 296 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

în mod corect instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 12092 din 14.08.1991 de Notariatul de Stat al sectorului 5, reclamanta N.D., căsătorită cu N.P., a cumpărat imobilul situat în Bucureşti, str. M.C. nr. 21, sector 5, ulterior Neagoe Petre exprimându-şi în scris acordul ca aceasta să demoleze construcţia existentă pe terenul menţionat şi să construiască o locuinţă nouă. N.P. a decedat la 1.06.2008 fiind moştenit de N.N. şi N.S. în anul 2000 reclamanţii au edificat pe terenul din str. str. M.C. nr. 21, sector 5, o construcţie cu parter şi etaj, având living, două dormitoare, două băi, hol, bucătărie, casa scării şi un balcon, în suprafaţă utilă de 123,27 mp, suprafaţă construită 147,92 mp, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expert M.V. Conform art. 645 C. civ., raportat la art. 482 C. civ., proprietatea unui bun imobil dă drept asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul, în mod natural sau artificial, iar potrivit art. 488 C. civ., tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, art. 489 C. civ. are drept consecinţă calitatea de proprietar a reclamanţilor şi asupra construcţiei edificată pe terenul ce le aparţine.

Susţinerile instanţei de apel în sensul că Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi Primăria sectorului 5 Bucureşti nu au calitate procesuală pasivă în cauză, consider că sunt nefondate, deoarece doar cele două instituţii prin atribuţiile administrative pe care le au pot contesta inclusiv în instanţă dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra construcţiei ridicată fără autorizaţie şi pot solicita demolarea acesteia după aplicarea unor sancţiuni contravenţionale. Solicitarea reclamanţilor de a intra în legalitate prin recunoaşterea dreptului de proprietate asupra construcţiei şi ulterior, intabularea acestui drept, reprezintă un aspect pozitiv de natură a reglementa situaţia juridică a imobilului şi a evita expunerea reclamanţilor la situaţiile menţionate anterior, la peste 10 ani de la edificarea casei şi în condiţiile în care nu mai pot solicita eliberarea documentelor de autorizare de la pârâte.

Comentariu:

Articolul 173 alin. (2) N. C. proc. civ. prevede că nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularita-tea nu a fost cauzată prin propria faptă. art. 148 alin. (1) - (2) N. C. proc. civ. contopesc dispoziţiile art. 85 şi ale art. 107 C. proc. civ., iar art. 155 alin. (3) N. C. proc. civ. prevede că în lipsa părţii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată şi de celelalte părţi ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs. Prin urmare, legiuitorul a limitat interesul celorlalte părţi de a invoca nelegala citare la termenul în care neregularitatea s-a produs. per a contrario, dacă celelalte părţi nu invocă neregularitatea la termenul respectiv, nu o vor mai putea face în căile de atac.

Articol 154 N. C. proc. civ. prevede un termen de 5 zile de predare a citaţia precum şi a tuturor celorlalte acte de procedură, sub sancţiunea nulităţii. Prin urmare, nulitatea rămâne una expresă, în cazul căreia, conform art. 170 alin. (2) N. C. proc. civ., vătămarea este prezumată. ( Victor Constantinescu)

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: