Legături personale cu minorul. Dreptul părintelui. Conţinut
| Comentarii |
|
Dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, prevăzut de art. 43 alin. 3 Cod familiei, nu poate fi limitat decât în situaţia în care acest drept a fost exercitat în mod abuziv.
Dacă nu se dovedeşte această împrejurare, exercitarea în concret a dreptului părintelui nu trebuie stânjenită prin prezenţa obligatorie a celuilalt părinte, comunicarea dintre părinte şi copil urmând să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere.
(Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 560/8.04.1994)
Prin sentinţa civilă nr. 14/1993, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul G. I. împotriva pârâtei G. C., a stabilit programul de vizitare al minorei D., născută la 27.09.1991, de către tată, pentru duminica între orele 10,00-19,00, din două în două săptămâni.
Prin decizia civilă nr. 643A/3.12.1993, Tribunalul Municipiului Bucureşti -secţia a IH-a civilă a admis apelul reclamantului, a schimbat sentinţa judecătoriei, în sensul încuviinţării reclamantului să ia cu sine pe minoră cu obligata lui de a o readuce la domiciliul pârâtei la sfârşitul programului.
împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs pârâta Z. C., solicitând stabilirea programului de vizitare a minorei D., în vârstă de 2 ani şi 3 luni, de către pârâtul G. I., la 2 ore, la 2 săptămâni, fără drept de luare a copilului de către tată.
S-a arătat că în raport de vârsta copilului, care are un program strict de masă, joacă şi somn, separarea lui de mamă i-ar putea provoca traume psihice, cu consecinţe pentru toată viaţa, mai ales că nu şi-a cunoscut tatăl până acum.
Recursul nu este fondat.
Soluţia tribunalului este legală şi temeinică, întrucât a aplicat corect prevederile art. 47 alin. 3 Cod familiei.
în aplicarea acestor dispoziţii legale, pentru a i se da posibilitatea părintelui de a întreţine legături persoane cu minorul ce nu i-a fost încredinţat, se impune ca exercitarea în concret a acestui drept să nu fie stânjenită de prezenţa permanentă a celuilalt părinte, comunicarea dintre cei doi trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere.
O astfel de comunicare se poate realiza, de regulă, în afara domiciliului copilului şi al părintelui căruia i-a fost încredinţat, fără asistenţa acestuia
Nu este de admis ca tatăl, care are altă specialitate decât pediatria, nu poate asigura o supraveghere deplină copilului său, care, într-adevăr, are o vârstă fragedă şi o evoluţie normală
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins, ca nefondat.
| ← Drepturi locative ale soţiei, subordonate drepturilor locative... | Legături personale cu minorul. Interesul minorului. înţeles → |
|---|
