Legături personale cu minorul. Interesul minorului. înţeles
| Comentarii |
|
Atunci când părinţii copilului locuiesc în acelaşi bloc, în apartamente învecinate, nu se justifică rămânerea peste noapte a copilului în apartamentul intimatului, întrucât este în interesul copilului să nu-i fie schimbat locul de odihnă.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 179/13.02.1996)
Prin sentinţa civilă nr. 7.744/1994, Judecătoria sectorului 6 a admis acţiunea formulată de reclamantul I. C. împotriva pârâtei I. C. şi a încuviinţat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul L., în prima şi a treia vineri din fiecare lună, de la orele 18,00 până duminica la orele 20,00, şi 30 de zile în concediul de odihnă, cu obligarea reclamantului de a readuce copilul în domiciliul pârâtei.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, pe care Tribunalul Municipiul Bucureşti - secţia a IH-a civilă 1-a respins prin decizia civilă nr. 2.480A/1995, cu motivarea că opoziţia apelantei ca minorul să rămână peste noapte în apartamentul tatălui este nejustificată.
Hotărârea tribunalului a fost atacată cu recurs de către apelantă, care a invocat faptul că decizia se bazează pe o apreciere eronată a probelor şi nu s-a ţinut seama de interesul copilului de a rămâne peste noapte în apartamentul mamei sale. Ambele părţi locuiesc în acelaşi bloc, pe aceeaşi scară, dar Ia apartamente diferite, iar intimatul locuieşte cu concubina sa şi copilul acesteia.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Din adeverinţa eliberată de Asociaţia proprietarilor din blocul în care locuiesc foştii soţi rezultă că intimatul ocupă apartamentul nr. 19, împreună cu concubina sa şi copilul lor, în faţa apartamentului ocupat de recurentă şi minorul rezultat din căsătoria părţilor.
Dat fiind această situaţie (părţile locuiesc în acelaşi bloc, aceeaşi scară, acelaşi etaj şi la apartamente învecinate), nu se justifică rămânerea peste noapte a minorului în locuinţa intimatului, întrucât este în interesul copilului să nu-i fie schimbat locul de odihnă, în condiţiile în care peste zi, între orele 9,00-20,00 copilul rămâne în apartamentul tatălui. O astfel se măsură s-ar impune atunci când părţile ar locui la distanţe mari, ce ar presupune consumarea unui timp apreciabil pentru readucerea zilnică a copilului la părintele căruia i-a fost încredinţat.
Sub acest aspect, Curtea consideră decizia tribunalului nelegală, fiind bazată pe o evaluare greşită a probelor administrate şi a interesului copilului, ceea ce impune, în condiţiile art. 312 Cod proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei, iar în fond va admite apelul declarat de pârâtă şi va schimba în parte sentinţa, în sensul că va stabili ca reclamantul să-1 ia pe minor în zilele de vineri de la orele 18,00-20,00, sâmbăta şi duminica de la orele 9,00-20,00, în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
| ← Legături personale cu minorul. Dreptul părintelui. Conţinut | Obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copiii... → |
|---|
