Obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copiii minori. Obiect. Executarea în natură
| Comentarii |
|
Temeiul juridic al obligaţiei de întreţinere a părintelui faţă de copilul minor este art. 86 coroborat cu art. 107 Cod familiei.
Potrivit art. 93 Cod familiei, obligaţia de întreţinere se execută în natură sau prin plata unei pensii, în bani.
Prin urmare, este admisibilă măsura dispusă de instanţa judecătorească, ca executarea obligaţiei de întreţinere a tatălui faţă de copilul minor să rezide în asigurarea unei locuinţe corespunzătoare pentru minor şi mama acestuia.
(Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 1.322/12.12.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 2.722/15.05.1991, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea de divorţ formulată de reclamanta M. C. împotriva pârâtului M. A., în contradictoriu cu autoritatea tutelară, s-a desfăcut căsătoria, din vina ambilor soţi, reclamanta a reluat numele anterior căsătoriei, reclamantei i-a fost încredinţată spre creştere şi educare minora D, născută din căsătorie, a fost obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei.
A fost partajată folosinţa spaţiului ce a constituit domiciliul conjugal, provizoriu, până când pârâtul va pune la dispoziţia reclamantei şi fiicei minore o locuinţă corespunzătoare.
Prin decizia civilă nr. 2.071 A/30.11.1994, Tribunalul Municipiului Bucureşti - secţia a IlI-a civilă, a respins apelul pârâtului, ca nefondat.
Prin recursul declarat, pârâtul M. A. a criticat decizia tribunalului pentru nelegalitate şi netemeinicie, respectiv: nu s-a avut în vedere faptul că spaţiul în cauză face parte din patrimoniul M. Ap. N.; partajul provizoriu nu se justifică din punct de vedere social; după rămânerea definitivă a sentinţei de divorţ a devenit proprietarul locuinţei în cauză, iar prin partajul provizoriu i s-a încălcat dreptul de proprietate; s-a dat naştere unei ocupaţii samavolnice şi pentru totdeauna a apartamentului, care este proprietatea sa.
Recursul este nefondat.
La partajarea folosinţei locuinţei s-au avut în vedere, în primul rând, interesele minorei rezultate din căsătorie.
Faptul că recurentul-pârât este proprietarul apartamentului nu este relevant, întrucât, în cadrul obligaţiei de întreţinere, acesta poate fi obligat să asigure spaţiu locativ pentru minor şi părintele căruia i-a fost încredinţat, provizoriu, până la oferirea unei locuinţe corespunzătoare.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins, ca nefondat.
| ← Legături personale cu minorul. Interesul minorului. înţeles | Obligaţie de întreţinere între foşti soţi. Condiţii. → |
|---|
