Obligaţie de întreţinere între foşti soţi. Condiţii.
Comentarii |
|
Fostul soţ are dreptul la întreţinere atât timp cât se află în stare de nevoie, datorită incapacităţii de a munci, intervenită în condiţiile prevăzute de art. 41 alin. 2 Cod familiei.
Obligaţia de întreţinere datorată de copiii majori este subsidiară obligaţiei de întreţinere datorată de fostul soţ, potrivit ordinii stabilite de art. 89 Cod familiei.
(Secţia a IH-a civilă, decizia nr. 982/13.10.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 8.419/29.09.1994, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul G. A. împotriva pârâtei G.E., privind sistarea pensiei de întreţinere stabilită în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 4.648/1998.
Prin decizia civilă nr. 1.172/18.05.1995, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins apelul reclamantului, ca nefondat, întrucât acesta nu a făcut dovada că a încetat starea de nevoie a pârâtei.
Recursul este nefondat.
Potrivit sentinţei civile nr. 5.000/1993, cuantumul pensiei de întreţinere stabilit în favoarea pârâtei este de 5.000 lei/lunar.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod familiei, soţul divorţat are drept la întreţinere dacă se află în nevoie din pricina incapacităţii de muncă, survenită înainte de căsătorie sau în timpul căsătoriei.
Din actele de la dosar rezultă că starea de sănătate a pârâtei nu s-a îmbunătăţit, astfel încât nu este îndeplinită cerinţa pentru sistarea pensiei de întreţinere - respectiv încetarea stării de nevoie.
în ceea ce priveşte obligaţia de întreţinere a celor trei copii majori, instanţa de recurs constată că aceasta are caracter subsidiar, şi că nu poate influenţa soluţia pronunţată.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins, ca nefondat.
← Obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copiii... | Pensie de întreţinere. Insuficienţa mijloacelor debitorului.... → |
---|