Reîncredinţare minor. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 44 Codul familiei, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii, în situaţia când s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la încredinţarea minorilor.
Faptul că minorul a fost îngrijit de bunicii materni o perioadă scurtă, cât mama a fost plecată în străinătate, nu poate fi apreciat ca o schimbare a împrejurărilor avute în vedere la încredinţare şi care să determine admiterea cererii de reîncredinţare, formulată de tatăl minorului.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 34/13.01.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 2.224/21.03.1994, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul D.L. împotriva pârâtei T.E.A. şi s-a dispus reîncredinţarea minorei A.M., născută la 7.08.1989, spre creştere şi educare reclamantului.
împotriva acestei sentinţe, pârâta T.E.A. a declarat apel, susţinând că aceasta nu şi-a abandonat copilul minor, ci 1-a lăsat în grija bunicilor materni, în intervalul scurt de o lună în care a fost plecată în străinătate, şi, deci, în mod nelegal, instanţa de fond a încredinţat minora tatălui.
Prin decizia civilă nr. 1.342A din 9.09.1994, pronunţată în dosarul nr. 3.119/1994, Tribunalul Municipiului Bucureşti - secţia a IH-a civilă a admis apelul declarat de pârâta T.E.A. şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 2.224 din 21.03.1994 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de către reclamantul D.L.
împotriva deciziei civile nr. 1.342A din 9.09.1994, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti - secţia a IlI-a civilă, reclamantul D.L. a declarat recurs, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât numai printr-o interpretare eronată a probelor, reţinute în mod corect de către instanţa de fond, din care rezultă condiţiile deosebite oferite de acesta minorei, precum şi faptul că aceasta a fost părăsită de către mamă, s-a putut ajunge la admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei pronunţate, în sensul respingerii acţiunii sale.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile formulate se constată că recursul este nefondat.
La desfacerea căsătoriei, prin sentinţa civilă nr. 5.011/1990, minora a fost încredinţată mamei spre creştere şi educare, ţinându-se seama de gradul de afecţiune dintre mamă şi minoră, de garanţiile morale şi materiale pe care le-a prezentat intimata-reclamantă.
în raport de probele administrate, din care rezultă că în cauză nu au fost schimbate condiţiile reţinute iniţial de către instanţă la încredinţarea minorei către mamă, şi ţinând seama că pe perioada scurtă în care mama a lipsit din ţară minora a fost îngrijită de bunicii materni, unde de altfel a locuit de la naştere, în mod legal instanţa de apel a schimbat, în totul, sentinţa pronunţată de instanţa de fond, în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul-recurent.
Astfel fiind, în raport de dispoziţiile art. 269 şi 316 Cod procedură civilă, recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins.
| ← Pensie de întreţinere. Insuficienţa mijloacelor debitorului.... | Reîncredinţare minor. Condiţii → |
|---|
