Legea nr. 10/2001 - art. 27. Revendicarea unui imobil de la o societate aflată în administrarea APAPS
| Comentarii |
|
Reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată înregistrată sub nr. 2958/24 mai 2001, solicitând obligarea societăţii pârâte la predarea în posesie şi deplină proprietate a imobilului înscris în C.F. nr. 6232, imobil preluat în conformitate cu Decretul nr. 92/ 1950 de la antecesorul său T.G.
La dosarul cauzei s-au depus acte ce atestă preluarea imobilului, respectiv corespondenţa purtată de reclamantă cu organele abilitate în legătură cu acest imobil, extras de carte funciară, acte de stare civilă, alte acte considerate utile soluţionării cauzei. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1924/2001 a Tribunalului Harghita a fost admis, cu consecinţa schimbării soluţiei pronunţate, pentru următoarele considerente.
în cursul judecăţii la prima instanţă, reclamanta a susţinut constant că imobilul preluat în baza Decretului nr. 92/1950 se află în posesiunea efectivă a unei societăţi private, situaţie în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanta urma să adreseze notificarea la A.P.A.P.S. Bucureşti, agenţie cu personalitate juridică în subordinea căreia se află şi Sucursala Braşov.
Procedura, termenele, modalitatea de rezolvare a notificării, precum şi căile de atac împotriva deciziei emise de societatea deţinătoare sunt arătate pe larg în cuprinsul art. 28 - 29 din acelaşi act normativ, iar din totalitatea actelor depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta nu a urmat procedura instituită, astfel că acţiunea formulată este prematură.
După clarificarea cadrului juridic în limita căruia înţelege să se judece, cu respectarea procedurii legale, reclamanta are posibilitatea să formuleze o acţiune pentru obţinerea dreptului pretins.
C.A. Târgu Mureş, decizia civilă nr. 28/A/16.04.2002
Notă: A se vedea, în acelaşi sens, decizia civilă nr. 27/A/l6.04.2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş (nerecurată):
Reclamanţii au formulat cerere de chemare în judecată înregistrată sub nr. 3062 din 7 iunie 2001 la Tribunalul Harghita, solicitând pronunţarea unei sentinţe prin care pârâţii să fie obligaţi la predarea în posesie şi deplină proprietate către reclamanţi a imobilului situat în Odorheiu Secuiesc, teren şi construcţii, imobil care a aparţinut antecesorilor părinţilor, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 şi revendicat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
La dosarul cauzei s-au depus acte de stare civilă ce atestă dreptul reclamanţilor la succesiunea foştilor proprietari tabulari, acte de identificare a imobilului descris în petit, copii ale unor hotărâri judecătoreşti, alte acte considerate necesare soluţionării cauzei.
După admiterea unui probatoriu vast constând în expertiză de evaluare, înscrisuri depuse de pârâţii ce pretind drepturi asupra imobilului arătat, instanţa de fond a respins acţiunea reclamanţilor.
Apelul reclamanţilor a fost admis, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 20-25 din Legea nr. 10/2001, pentru restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, deţinute de regii autonome, societăţi comerciale organizaţii cooperatiste la care statul este acţionar majoritar este necesară întocmirea documentaţiei cu respectarea procedurii cuprinsă în acest capitol al legii, după care organele de conducere ale unităţii deţinătoare vor emite o dispoziţie motivată.
In conformitate cu textul arătat, reclamanţii aveau obligaţia de a cere deţinătorului restituirea imobilului, depunând toată documentaţia aferentă, iar termenul pentru emiterea dispoziţiei amintite era de 60 de zile de la înregistrarea cererii.
Dispoziţia descrisă anterior trebuia comunicată petiţionarului în 10 zile de la emiterea ei, iar acesta, în termen de 60 de zile, avea posibilitatea de a opta (între a accepta oferta sau a contesta această ofertă, conform pct. 7 al art. 24).
In prezenta cauză reclamanţii au formulat cererea de chemare în judecată la 7 iunie 2001, iar notificarea către instituţia deţinătoare s-a emis la 26 iulie 2001, deci ulterior cererii de chemare în judecată.
Având în vedere cele arătate anterior, precum şi dispoziţiile imperative ale art. 20-25 din Legea nr. 10/2001, acţiunea reclamanţilor a fost apreciată ca fiind prematură şi respinsă ca atare.
