Lipsa riscului la contractul de întreţinere. Consecinţe asupra cauzei actului juridic
| Comentarii |
|
Scopul imediat, ca element al cauzei actului juridic, constă, la contractele aleatorii, cum este şi cel de întreţinere, în prefigurarea de către ambele părţi a riscului convenţiei, ca împrejurare viitoare şi incertă de care depinde şansa câştigului şi, corelativ, riscul pierderii.
Din probele administrate în cauză reiese că pentru pârâtă nu a existat niciun moment riscul de a pierde, întrucât a cunoscut starea gravă de sănătate a beneficiarului întreţinerii şi iminenţa decesului acestuia, astfel încât contractul de întreţinere este lovit de nulitate absolută pentru lipsa cauzei, ca urmare a inexistenţei riscului.
C.A. Braşov, decizia civilă nr. 839/R din 14 decembrie 2005, în C.P.J.C.C.A. Braşov2005, p. 107
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 8776/2003, a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâta B.S.N. şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a contractului de întreţinere încheiat între defunctul B.V. şi pârâtă.
S-a dispus restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului identificat mai sus, în sensul că:
A radiat dreptul de proprietate al pârâtei asupra apartamentului înscris în C.F. nr. 30030 Braşov şi s-a dispus reînscricrca dreptului de proprietate asupra apartamentului identificat mai sus, în cartea funciară, pe numele înstrăinătorului B.V.
împotriva hotărârii a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nele-galitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 678 din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, s-a admis apelul declarat de pârâta B.S.N. împotriva sentinţei civile nr. 8776/2003 a Judecătoriei Braşov, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâta B.S.N.
A obligat reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată de la fond, în sumă de 5.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că elementul aleatoriu al contractului de întreţinere se referă numai la durata incertă a vieţii creditorului întreţinerii, a nevoilor acestuia, respectiv a valorii de întreţinere ce urmează a fi prestată. Prin urmare, cauza acestui contract nu o constituie „riscul", ci obţinerea de prestaţii reciproce, urmărite de părţile contractante, elementul aleatoriu nefiind primordial în astfel de raporturi juridice. Factorul risc nu ţine de esenţa contractului de întreţinere, ci este specific contractelor aleatorii.
împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs reclamantul, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10C. proc. civ.
în speţă, actul juridic ce urmează a fi analizat este nul absolut, întrucât cauza nu există.
Când lipsa cauzei se datorează lipsei riscului, lipseşte un element esenţial al actului juridic, iar lipsa scopului imediat „absoarbe eroarea asupra scopului mediat", astfel că sancţiunea aplicabilă este aceea a nulităţii absolute.
Probele administrate în cauză au dovedit că pentru pârâtă nu a existat niciun moment riscul de a pierde, aceasta cunoscând că moartea transmiţătorului era iminentă.
Intimata a avut clar prefigurarea derulării raporturilor şi certitudinea că nu va trebui să presteze întreţinerea, deoarece defunctul urma să decedeze în câteva zile. La data încheierii contractului de întreţinere, intimata a cunoscut că pentru ea nu existau şanse de pierdere.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs şi probele administrate, Curtea a constatat că recursul este fondat.
Instanţa a fost sesizată cu o cauză de nulitate absolută, constând în lipsa cauzei actului juridic, şi nu rezoluţiunea contractului pentru neexecutare, astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate. Sub accst aspect, împrejurările legate de preocuparea intimatci-pârâte de a acorda întreţinere numitului B.V, precum şi lipsa de interes, manifestată de reclamant în ceea ce priveşte prestarea întreţinerii, sunt aspecte irelevante, pentru că exced cadrului proccsual dedus judecăţii.
Cauza, ca element al actului juridic civil, constă în obiectivul urmărit la închcierea unui asemenea act, iar scopul imediat, în cazul contractelor aleatorii, constă în prefigurarea unei împrejurări viitoare şi inccrte de care depinde şansa câştigului, respectiv riscul pierderii. Cauza imediată este, prin urmare, riscul.
Prin închcierea contractului de întreţinere, scopul nu a fost determinat de executarea obligaţiei de întreţinere, în ceea ce o priveşte pe intimata-pârâtă.
Probele administrate în cauză relevă că pentru intimată nu a existat niciun moment riscul de a pierde. Deşi aceasta nu putea să cunoască exact data decesului, era evident, însă, că moartea transmiţătorului urma să survină într-un timp foarte scurt, fiind iminentă.
în acest sens, constatările instanţei de apel sunt contradictorii, pentru că, deşi se susţine că factorul risc nu ţine de esenţa contractului de întreţinere, apreciază că este specific contractelor aleatorii.
Or, contractul de întreţinere este un contract aleatoriu, tocmai pentru că existenţa şi întinderea prestaţiilor părţilor depind de un eveniment incert.
în speţă, contractul de întreţinere este lovit de nulitate absolută, deoarece nu existau şanse de pierdere-câştig pentru ambele părţi, ceea ce face să lipsească o cauză juridică a contractului.
Chiar dacă s-ar admite existenţa cauzei ca element al actului juridic, această cauză este imorală, pentru că, la încheierea contractului, intimata a avut clar prefigurarea derulării raporturilor şi certitudinea că nu va trebui să presteze întreţinerea, deoarece moartea transmiţătorului imobilului era iminentă.
împrejurarea că intimata a cunoscut starea gravă de sănătate a beneficiarului întreţinerii şi circumstanţele în care a fost încheiat contractul de întreţinere sunt deosebit de relevante, având în vedere caracterul aleatoriu al acestui contract, elementul de risc, în condiţiile în care lipsa cauzei se datorează lipsei riscului. în aceste condiţii, sancţiunea aplicabilă este aceea a nulităţii absolute.
Critica vizând nepronunţarea asupra mijloacelor de probă administrate în cauză este întemeiată sub aspect probator, soluţia instanţei de apel se rezumă doar la o singură declaraţie de martor. Posibilitatea de executare a obligaţiei de întreţinere, conduita părţilor contractante, locul şi condiţiile încheierii contractului de întreţinere au format tema probatorie în cauză, pentru dovedirea unor împrejurări relevante în raport cu obiectul dedus judecăţii, care urmau a fi analizate în conţinutul şi corelaţia lor.
Fişa de observaţie clinică relevă existenţa unei boli grave a transmiţătorului imobilului B.V, înscris care se coroborează cu declaraţia medicului care 1-a tratat şi care i-a comunicat pârâtei că, deşi face eforturi pentru salvarea acestuia, nu are şanse de supravieţuire.
Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză la cererea intimatei-pârâte, care relatează aspecte legate de preocuparea pe care a avut-o aceasta faţă de defunct, sunt irelevante, deoarece vizează împrejurări anterioare încheierii contractului de întreţinere, iar, pe de altă parte, nu au legătură cu cauza supusă judecăţii şi nu cunosc nimic în mod direct cu privire la încheierea contractului.
Probele administrate în cauză conduc la ideea lipsei riscului asumat. Cunoscând că obligaţiile sale sunt limitate în timp în momentul încheierii contractului, pentru intimata-pârâtă nu au existat şanse de pierdere, ci numai de câştig, pentru că cel pentru care urma să presteze întreţinerea era pe moarte, fiind într-un stadiu avansat de boală, fapt dovedit, având în vedere că a decedat după patru zile.
| ← Obligaţia legală şi obligaţia contractuală de... | împrumut. Nulitatea absolută a clauzei penale → |
|---|
Convenţia prin care reclamanta şi soţul acesteia, decedat, au înstrăinat apartamentul proprietatea lor pârâţilor, în schimbul preţului de 200.000 lei, din care suma de 100.000 lei reprezintă întreţinerea completă a vânzătorilor pe timpul vieţii acestora şi cheltuielile de înmormântare, este ca natură juridică un contract de întretinere.
Calificarea juridică a contractului se face prin identificarea prestaţiei principale - prestaţia în bani în sumă de 100.000 lei plătită de pârâţi la încheierea convenţiei
Citește mai mult
reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat apreciat de recurentă ca având valoarea de 30.000.000 lei - şi prin stabilirea scopului principal urmărit de părţi la încheierea convenţiei - asigurarea întreţinerii complete a vânzătorilor pe tot timpul vieţii, constând în alimente, asistenţă medicală în caz de boală şi suportarea cheltuielilor de înmormântare.Intr-o atare situaţie, reclamanta nu poate invoca deriziunea preţului ca motiv de anulare a convenţiei, deoarece contractul nu este comutativ, ci aleatoriu.
Elementul aleatoriu este dat de prestaţia pârâţilor care, deşi evaluată la 100.000 lei, nu poate modifica natura juridică a contractului, deoarece prestaţia de întreţinere la care s-au obligat pârâţii reprezintă o modalitate a preţului, a cărui întindere şi cotitate este în funcţie de durata incertă a vieţii creditorilor şi a necesităţilor lor zilnice.
In consecinţă, natura aleatorie a prestaţiei debitorilor exclude posibilitatea reclamantei de a invoca anularea convenţiei pentru deriziunea preţului.
C.A. laşi, decizia civilă nr. 1384 din 6 octombrie 1999,Jurisprudenţa Curţii de Apel laşi în materie civilă pe anul 1999, din 2000, p. 53-54
Pentru corecta interpretare a contractului de întreţinere, este necesar să se stabilească intenţia părţilor ce rezultă din conţinutul actului, precum şi din împrejurările de fapt.
Contractul de întreţinere este actul care cuprinde, pe de o parte, voinţa vânzătorului de a-şi asigura întreţinere pe toată viaţa, iar, pe de altă parte, a cumpărătorului de a dobândi, în schimbul prestaţiei periodice de întreţinere, imobilul proprietatea vânzătorului.
Co
Citește mai mult
ntractul de întreţinere fiind aleatoriu, întinderea avantajului reciproc ce revine părţilor nu poate fi determinată în momentul încheierii acestuia şi nu există o echivalenţă a prestaţiilor.Aşa fiind, acţiunea în constatarea îndeplinirii obligaţiei de întreţinere, întrucât contravaloarea întreţinerii prestate este egală cu preţul prevăzut în act, urmează a fi respinsă, ţinând seama de caracterul aleatoriu al unui asemenea contract.
împrejurarea că în contract s-a stipulat un preţ este irelevantă şi nu poate modifica natura juridică a contractului.
Trib. Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 121 din 18 ianuarie 1984,R.R.D. nr. 11/1984, p. 67