Mandat comercial cu titlu oneros. Posibilitatea revocării
| Comentarii |
|
Dispoziţiile art. 1552 C. civ. enumera expres situaţiile de încetare a contractului de mandat, printre acestea figurând şi „revocarea mandatarului", iar prevederile art. 390 C. com. adaugă la cazurile de încetare prevăzute de Codul civil încă două situaţii, recunoscând aşadar, expres, printre situaţiile de încetare a mandatului şi pe aceea constând în revocarea convenţiei.
Facultatea de revocare unilaterală există atât pentru mandatul cu titlu gratuit, cât şi pentru cel cu titlu oneros, întrucât legea nu face nicio distincţie în această privinţă. Deşi contractul de mandat comercial era oneros, aceasta nu înseamnă că nu poate fi revocat, revocabilitatea fiind justificată de faptul că se încheie în considerarea persoanei mandatarului şi este presupus ca fiind dat în interesul mandantului.
Singura posibilitate conferită mandatarului este de a formula o acţiune în daune, în situaţia în care apreciază că mandatul a fost revocat abuziv sau arbitrar.
C.A. Cluj, s. com., cont. adm. şi fisc, decizia nr. 34 din 15 februarie 2007, in B.J. 2007
Prin sentinţa comercială nr. 4332 din 12 octombrie 2006, Tribunalul Comercial Cluj a admis cererea precizată formulată de reclamanta SC I.I. SRL, împotriva pârâtei SC D.I. SRL, şi în consecinţă:
A constatat încetarea prin revocare expresă a contractului de mandat nr. 1510 din 15 septembrie 2004, încheiat între reclamantă şi pârâtă.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă.
A dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în localitatea Cluj-Napoca, Bd. E. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Prin cererea disjunsă dintr-un alt dosar al Tribunalului Comercial Cluj, înregistrată la data de 27 martie 2006 la aceeaşi instanţă, reclamanta SC I.I. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC D.I. SRL, constatarea faptului că a încetat contractul de mandat nr. 1510 din 15 septembrie 2004 prin revocare expresă încă de la data
de 16 noiembrie 2005 şi s-a solicitat evacuarea pârâtei din spaţiul deţinut de reclamantă situat în Cluj-Napoca şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cererea formulată de către reclamantă cu luarea în considerare a poziţiei procesuale exprimate de către pârâtă şi a ansamblului probelor depuse la dosarul cauzei, Tribunalul a constatat că prin contractul de asociere nr. 145 din 9 august 2000 încheiat între Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca şi reclamanta SC I.I. SRL, în calitate de asociat, i-a fost pus la dispoziţie reclamantei în vederea exploatării spaţiul situat în Cluj-Napoca, Bd. E. în suprafaţă de 120 mp, în folosinţa exclusivă a acesteia pentru amenajarea şi exploatarea unui magazin nealimentar.
Ulterior datei la care s-a încheiat contractul de asociere în participa-ţiune între reclamantă şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, între reclamantă şi pârâta SC D.I. SRL s-a încheiat un contract de mandat, înregistrat sub nr. 1510 din 15 septembrie 2004, în baza căruia reclamanta o mandata pe pârâtă ca în numele şi pe seama sa să îndeplinească acte juridice şi să efectueze operaţiuni materiale cu privire la vânzarea cu amănuntul de produse nealimentare în spaţiul situat în Cluj-Napoca, Bd. E., în suprafaţă de 120 m.p. al cărui deţinător era reclamanta.
în cadrul convenţiei s-a prevăzut posibilitatea rezilierii mandatului de către oricare parte prin notificare scrisă şi cea a revocării mandatului, renunţării mandatarului, precum şi situaţia încetării activităţii oricăreia dintre părţi în condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990.
La art. 7 este menţionată în mod expres obligaţia mandantului de a presta gratuit şi (ară nicio pretenţie de plată sarcinile asumate prin contract.
Contractul încheiat între cele două părţi litigante este un contract de mandat comercial care, în lumina dispoziţiilor art. 1532 C. civ. şi art. 374 C com., este acel contract în temeiul căruia o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie în numele şi pe seama altei persoane, numită mandant, persoană care i-a dat împuternicirea, anumite acte juridice care pentru mandant sunt fapte de comerţ.
în opinia Tribunalului, pârâta a dobândit calitatea de mandatar, asumându-şi obligaţiile prevăzute de art. 3 şi art. 4 pe seama şi în numele mandantului, în persoana reclamantei.
Perioada pentru care a fost încheiat contractul de mandat reglementată în mod expres în cuprinsul art. 6 era de 1 an de la data semnării, respectiv începând cu data de 15 septembrie 2004, părţile stabilind posibilitatea de prelungire automată cu aceeaşi perioadă dacă niciuna din părţi nu face cerere expresă scrisă prin care să denunţe contractul cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea duratei.
încetarea contractului de mandat a fost reglementată în conformitate cu prevederile art. 1552 C. civ., una dintre aceste modalităţi prevăzute de părţile contractante fiind revocarea mandatului făcută în formă expresă.
Având în vedere caracterul intuitu personae al mandatului, Tribunalul a motivat că acesta nu poate fi menţinut în contra voinţei mandantului, care are posibilitatea în conformitate cu dispoziţiile art. 390 C. com. să revoce mandatul.
Astfel, la data de 11 noiembrie 2005, reclamanta i-a expediat pârâtei prin intermediul serviciului executorului judecătoresc notificarea cu nr. 604, în baza căreia i se aducea la cunoştinţă faptul că a decis revocarea mandatului ce i-a fost încredinţat prin contractul de mandat nr. 1510 din 15 octombrie 2004 începând cu data de 16 noiembrie 2005, întrucât mandatarul şi-a îndeplinit în mod necorespunzător şi cu întârzieri repetate obligaţiile asumate.
Pârâta nu a contestat notificarea ce i-a fost comunicată, susţinând însă că mandantul nu era în măsură să procedeze la revocarea mandatului, întrucât părţile au încheiat şi un contract de consignaţie care era în derulare, apreciind revocarea ca fiind un abuz de drept.
Susţinerile pârâtei nu au fost reţinute de tribunal, motivându-se că atât timp cât revocarea mandatului este unul dintre cazurile expres reglementate de prevederile art. 1552 C. civ., acestea sunt aplicabile şi în situaţia mandatului comercial.
Simpla notificare a revocării mandatului are drept efecte încetarea contractului de mandat şi, pe cale de consecinţă, obligarea mandatarului de a se abţine să efectueze pe viitor, pe seama şi în numele mandantului, acte sau fapte de comerţ.
Mandatarul nu are niciun temei să continue exercitarea mandatului încredinţat anterior şi revocat, întrucât din punct de vedere juridic nu mai deţine din partea mandantului acea împuternicire de a acţiona în numele şi pe seama sa. Singura posibilitate pe care legea o conferă mandatarului este de a formula o acţiune în daune în situaţia în care apreciază că mandatul a fost revocat abuziv sau arbitrar.
Au fost înlăturate susţinerile pârâtei conform cărora contractul de mandat şi contractul de consignaţie încheiat între cele două părţi litigante sunt conexe, întrucât cele două raporturi juridice sunt de sine stătătoare, având o existenţă bine delimitată, valabilitatea unuia dintre contracte nedepinzând de valabilitatea celuilalt.
S-a mai reţinut că cele două convenţii, chiar dacă s-au încheiat una în considerarea alteia, au o existenţă de sine stătătoare, iar obligaţiile asumate de părţi diferă de la o convenţie la alta, neputându-se considera că acestea au un caracter conex şi că încheierea contractului de consignaţie duce la pierderea caracterului intuitu personae al contractului de mandat comercial.
Drept consecinţă au fost înlăturate susţinerile pârâtei în sensul că acţiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă, neputând fi reţinute nici acele aprecieri care converg spre ideea că mandatul încheiat între reclamantă şi pârâtă se supune doar parţial regulilor de încetare specifice mandatului propriu şi că această revocare a mandatului nu putea fi făcută decât în contextul desfiinţării şi contractului de consignaţie.
Faptul că tribunalul a reţinut că acest contract de consignaţie îşi mai produce efectele sau nu ca urmare a revocării mandatului comercial nu are relevanţă în analiza raporturilor contractuale dintre părţi derulate pe parcursul contractului de mandat şi nici asupra revocării notificate de către mandant mandatarului.
S-a apreciat că nu are relevanţă în cauză nici împrejurarea că mandatul comercial este de regulă oneros, atâta timp cât pârâta nu a formulat în dosar cerere reconvenţională şi nu a avut pretenţii proprii rezultate din derularea contractului de mandat, existând posibilitatea ca aceste pretenţii să se materializeze într-o altă cerere.
Cât priveşte petitul acţiunii introductive în baza căreia reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Cluj-Napoca, Bd. E., instanţa a arătat că prin dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil reclamanta face dovada calităţii procesuale active în ceea ce priveşte petitul de evacuare şi, pe cale de consecinţă, cu luarea în considerare a prevederilor art. 137 alin. (2) coroborat cu prevederile art. 161 C. proc. civ., astfel că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC D.I. SRL, solicitând a se constata, în contradictoriu cu reclamanta-intimată SC I.I. SRL, că sentinţa apelată este nelegală şi netemeinică şi, pe cale de consecinţă, să dispună schimbarea ei în sensul respingerii acţiunii introductive de instanţă ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
S-au invocat următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie ale sentinţei apelate, dintre care unul se referă la modul în care instanţa de fond a refuzat să califice cele două contracte ca formând un ansamblu contractual din care rezultă drepturi şi obligaţii interdependente şi conexe pentru părţi.
în opinia apelantei, cele două contracte constituie un caz tipic a ceea ce doctrina juridică franceză numeşte „contracte legate", sintagmă care desemnează ipoteza când părţile încheie două sau mai multe contracte care, potrivit voinţei Iot reale, fiecare dintre ele reprezintă instrumentul juridic de realizare a celuilalt, iar finalitatea urmărită de părţi nu poate fi atinsă decât în condiţiile în care contractele legate îşi păstrează existenţa fiecare dintre ele.
Pornind de la această calificare, apelanta susţine că acţiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă şi pentru faptul că acest contract de mandat a cărui revocare se cere să fie constatată, este conex unui contract de consignaţie convenit de părţi concomitent cu contractul de mandat.
Se motivează că, în considerarea ansamblului contractual, contractul de mandat nu se supune decât parţial regulilor de încetare a mandatului propriu-zis. Fiind vorba de un raport juridic obligaţional complex subsumând două contracte conexe, mandantul nu poate revoca mandatul decât în situaţia desfiinţării întregului complex contractual.
Apelanta mai critică modul de interpretare de către prima instanţă a prevederilor art. 390 C. com. raportat la art. 1553 C. civ.
Se susţine că, într-adevăr, art. 390 C. com. face trimitere la art. 1553 C. civ, dar această trimitere nu trebuie interpretată în sensul unei aplicări mecanice, nenuanţate în raport de specificul mandatului comercial. Contractul comercial fiind un contract cu titlu oneros, în timp ce mandatul civil este un contract esenţialmente gratuit. Mandatul gratuit este un contract unilateral, iar mandatul cu titlu oneros este un contract bilateral, sinalagmatic.
întrucât apelanta arată că revocarea mandatului comercial are semnificaţia juridică a denunţării unilaterale a unui contract sinalagmatic, iar aceasta este incompatibilă cu un astfel de contract şi cu forţa obligatorie a contractului în raporturile dintre părţi. în condiţiile în care contractul de mandat comercial generează drepturi şi obligaţii reciproce şi interdependente între părţi, caracterul intuitu personae al acestui contract se transferă într-un plan secundar, el neputând anihila regulile aplicabile contractelor sinalagmatice şi neputând extinde o regulă de la contractul unilateral la contractul bilateral.
Rezultă că, potrivit susţinerilor apelantei, în circumstanţele date ale speţei de faţă prevalează caracterul sinalagmatic al contractului de mandat, iar nu caracterul intuitu personae al acestuia.
Referitor la ansamblul contractual consignaţie-mandat cu consecinţa existenţei unor drepturi şi obligaţii interdependente şi conexe pentru părţi, Curtea a reţinut următoarele:
Obiectul contractului de mandat intervenit între părţi îl constituia „îndeplinirea de acte juridice şi efectuarea de operaţiuni materiale de către mandatar (SC D.I. SRL) în numele şi pe seama mandantului (SC I.I. SRL) cu privire la vânzarea de produse nealimentare", în raportul comercial în litigiu.
Obiectul contractului de consignaţie l-a constituit vânzarea de produse nealimentare furnizate de consignant (SC D.I. SRL) în regim de consignaţie în spaţiul comercial al cărui deţinător era cosignatarul SC I.I. SRL.
Din reglementarea obiectului contractului de consignaţie raportat şi la alte clauze din acest contract nu rezultă că exercitarea drepturilor şi obligaţiilor derivând din acest contract este condiţionată sau determinată în vreun mod de obiectul şi clauzele contractului de mandat.
Din cuprinsul contractului nu rezultă nicio clauză care să ateste că executarea contractului de consignaţie este determinată de clauzele contractului de mandat. Dimpotrivă, beneficiul contractului de consignaţie (vânzarea unor mărfuri aparţinând intimatei) nu are legătură cu exercitarea actelor juridice şi a faptelor materiale privind vânzarea cu amănuntul a produselor nealimentare pe seama şi în numele mandantului.
încetarea contractului de mandat nu împiedică continuarea raporturilor de consignaţie şi invers.
Prin urmare, nu se poate susţine că acţiunea este inadmisibilă pentru că există un ansamblu contractual şi că executarea celor două contracte se poate realiza numai împreună.
în ceea ce priveşte motivul de recurs privind eroarea de judecată şi modul defectuos de interpretare dat de instanţa de fond dispoziţiile art. 390 C. com. raportat la art. 1552 C. civ., Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 1552 C. civ. enumeră expres situaţiile de încetare a contractului de mandat, printre acestea figurând şi ,/evocarea mandatului".
Articolul 390 C. com. adaugă la cazurile de încetare prevăzute de Codul civil încă două situaţii, cel de la pct. 2 fiind abrogat.
Prin urmare, atâta timp cât Codul comercial recunoaşte expres situaţiile de încetare a contractului de mandat comercial, inclusiv cea constând în revocarea mandatului, instanţei de fond nu i se poate imputa interpretarea defectuoasă a dispoziţiilor legale menţionate de apelantă.
Clasificarea contractelor, în general, în contracte cu titlu oneros şi cu titlu gratuit se face în considerarea criteriului „scopului urmărit de părţi", iar clasificarea contractelor în sinalagmatice şi bilaterale se face după criteriul conţinutului.
A identifica contractele cu titlu oneros şi cu titlu gratuit după criteriul reciprocităţii prestaţiilor părţilor ar însemna să fie confundat contractul sinalagmatic cu contractul cu titlu oneros, iar contractul unilateral cu contractul cu titlu gratuit. Această confuzie ar fi greşită, întrucât în dreptul nostru sunt contracte unilaterale cu titlu oneros, după cum există contracte sinalagmatice ca gratuite.
Prin urmare, revenind la contractul de mandat comercial, deşi acesta era oneros, nu înseamnă că nu poate fi revocat. Revocabilitatea acestuia este justificată de faptul că se încheie în considerarea persoanei mandatarului şi este presupus ca fiind dat în interesul mandantului.
Oricum, în situaţia în care s-ar dovedi revocarea abuzivă a unui mandat oneros, mandatarul poate pretinde despăgubiri. Este procedura la care apelanta din prezenta cauză a uzat deja prin promovarea unei acţiuni în stabilirea remuneraţiei mandatului.
Toate argumentele menţionate anterior infirmă opinia apelantei, potrivit căreia intimata a procedat corect numai când a iniţiat acţiunea în rezilierea contractului, iar nu şi atunci când a cerut să se constate revocarea mandatului.
Faţă de toate considerentele reţinute, Curtea a apreciat că motivele de apel sunt nefondate, urmând ca apelul să fie respins în baza art. 296 C. proc. civ.
| ← Revocarea mandatului. Condiţii pentru opozabilitate | Revocarea expresă a mandatului de către mandant. Consecinţe... → |
|---|
