Acţiune pentru restituirea bunurilor deţinute în baza unui contract de mandat. începutul termenului de prescripţie
| Comentarii |
|
Acţiunea în restituirea bunurilor deţinute în baza unui contract de mandat este o acţiune personală, prescriptibilă în termenul general de prescripţie, de 3 ani, prevăzut de art 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, iar termenul de prescripţie extinctivă într-o astfel de acţiune începe a curge de ia data refuzului mandatarului de a restitui bunurile mobile, nu de la momentul naşterii raportului de drept.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., decizia civilă nr. 2.339/1999,
în C.P.J. civ. 1999, p. 60
Prin sentinţa civilă nr. 3.944 din 7 mai 1997, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea reclamanţilor G.M. şi D.M. împotriva pârâtei S.N., a obligat pârâta să remită reclamanţilor bunurile care au aparţinut defunctului M.D., decedat la 19 octombrie 1994 şi care au compus masa succesorală rămasă de pe urma acestuia, conform certificatului de moştenitor nr. 31/1985, eliberat de notariatul de
Stat al Sectorului 1 şi a procesului-verbal de inventariere din data de 28 noiembrie 1994.
în drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 1541, art. 480 şi art. 1532 C. civ.
Prin decizia civilă nr. 3.420 din 8 decembrie 1999, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a respins apelul formulat de pârâta N.S., ca nefondat.
împotriva deciziei tribunalului a formulat cerere de recurs pârâta, prin care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe temeiul art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., invocând că s-a soluţionat greşit excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor, întrucât contractul de mandat a fost încheiat în anul 1994 şi de la această dată curge termenul de prescripţie prevăzut de Decretul nr. 167/1958. Recursul este nefondat.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă, a fost corect soluţionată de instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958, coroborate cu dispoziţiile art. 1541 C. civ.
Conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958, „prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune", iar art. 1541 C. civ. prevede că „mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da socoteală mandantului de lucrurile sale şi de a-i remite tot ceea ce ar fi primit în puterea mandatului".
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că mandantul M.Gh. a cerut mandatarului S.N. să-i remită bunurile la data de 6 iunie 1990, dată de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului la acţiune.
Prin urmare, conform art. 316 raportat la art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← Obligaţia de a da socoteală. Dobânzi. Momentul naşterii... | Contract de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995... → |
|---|
