Obligaţia de a da socoteală. Dobânzi. Momentul naşterii dreptului material la acţiune al mandantului împotriva mandatarului pentru restituirea sumelor de bani încasate în temeiul mandatului
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 1541 C. civ., mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale şi de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, iar prevederile art. 1544 C. civ. statuează că mandatarul este dator a plăti dobânzi pentru sumele întrebuinţate în folosul său, din ziua întrebuinţării lor, iar dobânzile sumelor rămase, din ziua când i s-au cerut acele sume.
Dreptul material la acţiune al mandantului împotriva mandatarului pentru restituirea sumelor încasate în temeiul mandatului a luat naştere la data când primul a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul ridicării sumei şi întrebuinţării ei de către mandatar în interes propriu, conform art. 7 alin. (1) şi art 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, moment de la care începe să curgă şi termenul prescripţiei extinctive.
C.A. Cluj, s. civ., decizia nr. 584 din 15 martie 2002, în B.J.C.P.J. 2002, p. 89
Prin sentinţa civilă nr. 2548 din 19 aprilie 2001 a Judecătoriei Baia-Mare s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta CE. împotriva pârâtului F.V.C. şi, în consecinţă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2.150.000 lei pretenţii, cu dobânda legală de 28%, de la pronunţare până la achitarea sumei. S-au respins celelalte cereri şi s-au compensat cheltuielile de judecată reprezentând onorarii avocaţiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
în baza unei procuri speciale, reclamanta l-a împuternicit pe pârât să o reprezinte în faţa instituţiilor publice pentru întocmirea dosarului de pensie, deschiderea contului curent, încasarea pensiei, susţinerea drepturilor şi intereselor în legătură cu depunerea şi ridicarea sumei ce i se cuvine reclamantei cu titlu de pensie.
S-a reţinut că pârâtul a recunoscut că datorează suma de 2 150 000 lei, martorii audiaţi au declarat că aveau cunoştinţă de împuternicirea dată pârâtului, iar după luna octombrie 1998 însărcinarea de a gestiona aceste sume a fost preluată de martorul G.A.
Instanţa a mai reţinut că nu s-a făcut dovada neîndeplinirii obligaţiei de restituire a sumelor pretinse, astfel că, în temeiul art. 1539, art. 1541 C. civ., s-a luat act de recunoaşterea pârâtului pentru suma de 2.150.000 lei, sumă la care a fost obligat pârâtul, la care se adaugă dobânda aplicată în temeiul art. 1544 C. civ. şi art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 1192/A din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Maramureş s-a admis în parte apelul şi s-a schimbat în parte sentinţa.
în consecinţă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 5.748.554 lei, în loc de 2.150.000 lei, cu titlu de pretenţii, cu dobânda de 28% pe an, începând cu data pronunţării hotărârii până la achitarea integrală a sumei. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.410.890 lei. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente: S-a apreciat greşit faptul că, în baza declaraţiilor de martori, obligaţia gestionării sumelor a revenit numitului G.A. după luna octombrie 1998, în condiţiile în care intimatul a fost împuternicit în acest sens prin procură autentică încheiată la 6 martie 1996, procură care nu a fost retrasă sau anulată, ea nefiind emisă pe durată determinată.
S-a reţinut că dovada sumelor retrase s-a făcut cu extrasele de cont depuse la dosar, iar faţă de data înregistrării acţiunii, respectiv 13 noiembrie 2000, dreptul pentru a solicita sumele aferente lunilor septembrie, octombrie 1997, respectiv suma totală de 920.000 lei este prescris. în consecinţă, apelul a fost admis în parte, în sensul că pârâtul a fost obligat la plata sumei de 5.748.554 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată la instanţa de fond şi apel.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal atât reclamanta, cât şi pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 584 din 15 martie 2002 a Curţii de Apel Cluj s-au respins ambele recursuri ca nefondate reţinându-se următoarele:
Din precizarea de acţiune depusă în şedinţa publică din 1 februarie 2001, rezultă că ultima sumă retrasă de pârât din contul personal al reclamantei a fost cea de 700.000 lei, la 15 octombrie 1998.
Prin urmare, după această dată trebuie considerat că reclamanta a înţeles să revoce mandatul în condiţiile art. 1555 C. civ. prin numirea unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere - ceea ce echivalează implicit cu o revocare a celui dintâi, în persoana martorului G.A.
în ce priveşte momentul naşterii dreptului material la acţiune al mandantului împotriva mandatarului pentru restituirea sumelor încasate în temeiul mandatului - moment de la care începe să curgă termenul prescripţiei extinctive, corect s-a reţinut de către tribunal că dreptul material la acţiune al reclamantei a luat naştere din momentul în care a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul ridicării sumei şi întrebuinţării ei de către mandatar în interes propriu, conform art. 7 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958; în consecinţă, corect s-a apreciat că dreptul de a solicita sumele aferente lunilor septembrie-noiembrie 1997 este prescris.
Referitor la pretenţia reclamantei de a se lua în calcul indicele devalorizării leului în raport cu dolarul, pe considerentul că sumele de bani puteau fi depuse într-un cont bancar, iar banii trebuiau transformaţi în valută, critica s-a apreciat ca fiind nefondată, avându-se în vedere obligaţiile exprese ale mandatarului, de a ridica sumele ce se cuvin reclamantei cu titlu de pensie şi a le depune în contul deschis la C.E.C.; pe de altă parte, aceasta este o cerere nouă, ce nu poate fi formulată pentru prima oară în recurs.
| ← Obligaţia de a da socoteală cu privire la îndeplinirea... | Acţiune pentru restituirea bunurilor deţinute în baza unui... → |
|---|
