PRESCRIPŢIE EXCTINCTIVĂ. ACŢIUNE ÎN ANULARE CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. TERMEN. DATA DE LA CARE ÎNCEPE SĂ CURGĂ.
Comentarii |
|
Acţiunea în anulare a unui act juridic poate fi formulată în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data când s-a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului, conform art. 9 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
Termenul de 10 ani, prevăzut în art. 1900 Cod civil, a fost implicit abrogat la data intrării în vigoare a Decretului nr. 167/1958.
Reclamanta C.P. a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 12.146 din 30.10.1998 de notariatul de Stat al Sectorului 6 şi deschiderea procedurii succesorale privind pe defuncta M.E. - decedată la 20.01.1990.
Reclamanta a susţinut că este beneficiara unui testament olograf întocmit de defunctă în anul 1987, iar la data de 30.10.1988 a fost obligată de pârâtă să-i întocmească un act de vânzare cumpărare pentru apartamentul ce-l deţinea.
Prin sentinţa civilă nr. 4.869 din 23.04.1998, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei C.P. şi a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei G.H., ca fiind prescrisă.
Prin decizia civilă nr. 2.514 din 7.10.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul, cu motivarea că acţiunea în anulare promovată de reclamantă este supusă prescripţiei în termenul prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta C.P., susţinând că au fost încălcate prevederile Decretului nr. 167/1958, invocând şi art. 1900 Cod civil.
Recursul este nefondat.
Acţiunea în anularea unui act juridic poate fi formulată în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data când s-a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului, conform art. 9 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
Termenul de prescripţie se calculează de la 20.01.1990, dată când M.E. a decedat, întrucât de la această dată reclamanta a constatat că nu mai poate să pretindă imobilul în baza testamentului, întrucât acesta a fost vândut către pârâtă, astfel că, în raport de această dată, acţiunea trebuia introdusă cel mai târziu la 6.06.1993, reclamanta adresându-se instanţei la 2.12.1997, deci peste termenul prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1900 Cod civil, care prevăd un termen de prescripţie de 10 ani, întrucât aceste dispoziţii au fost abrogate la data intrării în vigoare a Decretului nr. 167/1958. (Judecator Ioana Surdescu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 135/1999)
← RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ. CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ... | NULITATEA ACTULUI JURIDIC. EFECTE. PRINCIPIUL ANULĂRII ACTULUI... → |
---|