RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ. CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ VINOVĂŢIA. FORŢA MAJORĂ. FAPTA VICTIMEI ÎNSĂSI.
| Comentarii |
|
Una din condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 998-999 cod civil o constituie vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
Atunci când producerea prejudiciului s-a datorat unui caz de forţă majoră, precum şi faptei victimei înseşi, vinovăţia pârâtului este înlăturată, iar acesta nu poate fi obligat la repararea prejudiciului.
Prin sentinţa civilă nr. 511 din 19.02.1999, Judecătoria Călăraşi a admis acţiunea reclamantului T.S. şi a obligat pe pârâta F.D.E.E. S.C. - S.A. Bucureşti la plata sumei de 6.500.000 lei, despăgubiri civile către reclamant, precum şi la plata sumei de 960.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 504 din 15.06.1999 a Tribunalului Călăraşi.
Pentru a hotărî astfel, cele două instanţe au reţinut următoarea situaţie de fapt:
în ziua de 13.09.1998, întorcându-se de la muncă, reclamantul a observat conductori din reţeaua electrică doborâţi la pământ, dar, trecând cu atelajul hipo peste ei, nu s-a întâmplat nimic. După circa o oră, întorcându-se pe acelaşi traseu, când calul a atins cablurile electrice a fost electrocutat şi a murit.
De acest incident a fost considerată ca fiind vinovată unitatea pârâtă, deoarece actul care a provocat prejudiciul - constând în moartea animalului -l-a constituit furnizarea energiei electrice, pe conductorii rupţi, după ruperea acestora provocată de furtună.
Acest act este controlat în exclusivitate de pârâtă, iar ea trebuia să ia măsurile necesare evitării evenimentelor prejudiciabile până la înlăturarea oricărei disfuncţionalităţi.
Instanţele au înlăturat apărările formulate de pârâtă, reţinând că, deşi ruperea firelor electrice a fost provocată de o cauză naturală, aceasta nu înlătură răspunderea pârâtei, deoarece nu sunt întrunite condiţiile forţei majore.
De asemenea, nu au reţinut nici fapta victimei, cu motivarea că aceasta are efecte în stabilirea răspunderii numai dacă ea singură constituie un adevărat caz de forţă majoră în raport cu actul furnizării energiei electrice.
Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei a fost admis de către Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă, în baza art. 304 pct. 9 şi 11 Cod procedură civilă.
Pentru pronunţarea acestei decizii, Curtea a reţinut că producerea prejudiciului s-a datorat atât unui caz de forţă majoră, cât şi faptei victimei prejudiciului, ambele fiind cauze care înlătură răspunderea civilă delictuală.
Astfel, din probele administrate, Curtea a reţinut că, la Staţia meteorologică din Călăraşi s-a înregistrat pe 13.09.1998 un oraj însoţit de aversă de ploaie, în intervalul cuprins între orele 1645 -1839.
De asemenea, a reţinut că electrocutarea animalului s-a produs la orele 1830.
Aşa fiind, s-a constatat că ruperea cablurilor electrice s-a datorat furtunii, care constituie un caz de forţă majoră, iar remedierea acestor defecţiuni nu se putea face în intervalul scurt de timp ce a precedat producerea prejudiciului.
în plus, este ştiut că, în asemenea situaţii, cablurile electrice căzute la pământ nu trebuie atinse, deoarece prezintă pericol de electrocutare, iar fapta reclamantului de a trece cu atelajul hipo exact prin locul în care erau căzute nu poate fi calificată decât ca o neglijenţă culpabilă din partea acestuia.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursul, a casat decizia şi, în fond, a admis apelul.
Schimbând în tot sentinţa judecătoriei, Curtea a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată. (Judecator Octavia Spineanu-Matei)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 2.862/1999)
| ← ACT DE PROCEDURĂ ÎNDEPLINIT CU NESOCOTIREA DISPOZIŢIILOR... | PRESCRIPŢIE EXCTINCTIVĂ. ACŢIUNE ÎN ANULARE CONTRACT DE... → |
|---|
