Obligaţie de întreţinere. Imposibilitate obiectivă de realizare. Atitudinea culpabilă a întreţinutei. Timp îndelungat scurs până la introducerea acţiunii în rezoluţiune
| Comentarii |
|
Din probele administrate - răspunsurile părţilor la interogatoriu, declaraţiile martorilor audiaţi, înscrisurile depuse la dosar - s-a concluzionat în mod corect că pârâţii debitori şi-au îndeplinit corespunzător obligaţiile de întreţinere asumate prin contractul încheiat cu reclamanta creditoare până în preajma introducerii acţiunii, în contextul în care aceasta le-a refuzat serviciile din momentul în care s-a adresat Centrului de servicii sociale de îngrijire din cadrul Primăriei. Prin urmare, pârâţii s-au aflat în imposibilitatea obiectivă de a presta în continuare întreţinere reclamantei, situaţie în care culpa neexecutării contractului nu le aparţine.
Nu poate fi ignorat nici faptul că, deşi a invocat neîndeplinirea de către pârâţi a obligaţiei de întreţinere încă de la sfârşitul anului 2004, reclamanta a promovat acţiunea în justiţie abia în luna februarie 2007. S-a dovedit, însă, că din anul 1998 (când s-a încheiat contractul de întreţinere), pârâţii-debitori s-au preocupat de a-i asigura reclamantei un trai decent, situaţie în care sancţiunea rezoluţiunii contractului din culpa acestora a fost în mod corect refuzată de instanţe.
C.A. Târgu-Mureş, dec. nr. 81/R din 22 ianuarie 2009,
Prin sentinţa civilă nr. 703/29 octombrie 2007, Judecătoria Luduşa a respins ca nefondată acţiunea civilă având ca obiect rezoluţiunea contractului de întreţinere formulată de reclamanta L.F. în contradictoriu cu pârâţii E.O. şi E.B. şi, ca fiind lipsit de interes, petitul formulat în subsidiar în acţiunea reconvenţională iniţiată de către pârâţii-reclamanţi reconvenţionali E.O. şi E.B., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţională L.F., cu privire la rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat la 23 iulie 1998 de B.N.P. U.J., precum şi obligarea reclamantei-pârâte reconvenţionale la plata sumei de 45.000 lei actualizată, reprezentând contravaloarea întreţinerii prestate.
In adoptarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că rezilierea contractului de întreţinere se poate dispune numai dacă, din culpa debitorilor, creditorul nu a primit întreţinerea cuvenită, iar nu şi în cazul în care obligaţia nu s-a executat, în tot sau în parte, din culpa beneficiarului întreţinerii care solicită desfiinţarea convenţiei.
Cum, în speţă, nu s-a dovedit neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei de întreţinere de către pârâţi, ci, mai degrabă, o conduită capricioasă a reclamantei, care şi-a schimbat atitudinea, refuzând să mai primească întreţinere - fapt ce nu poate fi imputat pârâţilor, acţiunea principală formulată de către reclamanta L.F. a fost respinsă ca nefondată.
In acest context, cererea formulată în subsidiar de către pârâţi, prin acţiune reconvenţională, pentru obligarea reclamantei la plata sumei de 45.000 lei, reprezentând contravaloarea întreţinerii prestate, s-a constatat că este lipsită de interes.
împotriva hotărârii anterior descrise a declarat apel reclamanta, acesta fiind respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 205/1 iulie 2008 a Tribunalului Mureş, reţinându-se, în esenţă, că în cauză nu a fost dovedită culpa intimaţilor în executarea contractului de întreţinere, iar în condiţiile în care dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ. stabilesc că partea în privinţa căreia nu a fost îndeplinită obligaţia asumată prin contract are alegerea de a opta între executarea în natură a acestei obligaţii şi, dacă este posibil, desfiinţarea contractului (rezilierea) cu daune-interese, instanţa de fond a stabilit în mod corect că cererea reclamantei este nefondată, în privinţa sa fiind îndeplinită, în măsura în care reclamanta însăşi a permis, obligaţia de întreţinere de către intimaţi.
Reclamanta a uzat în continuare de calea de atac a recursului, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
în cuprinsul memoriului de recurs, reclamanta a arătat că prin probele administrate în faţa instanţei de fond a demonstrat că, începând cu anul 2004, pârâţii nu şi-au mai îndeplinit obligaţiile privind acordarea întreţinerii datorate, fapt ce a determinat-o să apeleze la sprijinul angajaţilor Centrului de servicii sociale de îngrijire din cadrul Primăriei oraşului J., care îi aduceau mâncare de la cantina din localitate, iar în prezent se află internată la azilul din M.-H., deoarece cantina din J. nu a mai avut posibilitatea să-i pregătească şi să-i trimită la domiciliu hrană.
S-a mai susţinut că, în loc să se analizeze nevoile sale de îngrijire permanentă, raportat la starea sa medicală determinată de imposibilitatea de deplasare, primele două instanţe au invocat motive contradictorii şi străine de natura pricinii, precum aceea că reclamanta ar fi avut o conduită capricioasă şi pretenţii exagerate, în schimb fiind analizate greutăţile întâmpinate de pârâţi din punct de vedere financiar şi al stării lor de sănătate.
în acest context, s-a apreciat că hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale, impunându-se desfiinţarea acestora şi admiterea acţiunii formulate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâţii au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea dezlegării date litigiului iniţiat de reclamantă.
Examinând calea de atac dedusă judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a constatat că aceasta este nefondată, astfel că va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Contrar susţinerilor reclamantei-recurente, hotărârile judecătoreşti criticate nu cuprind motive contradictorii şi străine de natura pricinii.
Prima instanţă a analizat în amănunt probele administrate în cauză -răspunsurile părţilor la interogatoriu, declaraţiile martorilor audiaţi, înscrisurile depuse la dosar - şi a concluzionat în mod corect că pârâţii şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile de întreţinere asumate prin contractul încheiat cu reclamanta până în preajma introducerii acţiunii, în contextul în care aceasta le-a refuzat serviciile începând cu luna septembrie 2006, când s-a adresat Centrului de servicii sociale de îngrijire din cadrul Primăriei J. Prin urmare, pârâţii s-au aflat în imposibilitate obiectivă de a presta în continuare întreţinere reclamantei, situaţie în care culpa neexecutării contractului nu le aparţine.
Deşi reclamanta a susţinut că pârâţii nu i-au mai acordat întreţinere de la sfârşitul anului 2004, martorii audiaţi la propunerea acesteia i-au contrazis afirmaţiile, în sensul că, până în luna septembrie 2006, pârâţii s-au ocupat în mod corespunzător de întreţinerea reclamantei, din punct de vedere al asigurării hranei zilnice şi al tratamentului medical adecvat, au efectuat reparaţiile necesare în locuinţa acesteia şi au montat centrală termică. împrejurarea că, în aceeaşi perioadă (2004-2006), unul din martorii audiaţi la propunerea reclamantei i-a făcut acesteia unele cumpărături şi i-a achitat facturi, nu este de natură a conduce la concluzia că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile de întreţinere asumate, ci denotă, mai degrabă, o acţiune premeditată pentru înlăturarea treptată a acestora din preajma reclamantei, acţiune finalizată în septembrie 2006, odată cu intervenţia Centrului de servicii sociale din cadrul primăriei din localitate.
De asemenea, în acelaşi context, nu poate fi ignorat nici faptul că, deşi a invocat neîndeplinirea de către pârâţi a obligaţiei de întreţinere încă de la sfârşitul anului 2004, reclamanta a promovat acţiunea în justiţie abia în luna februarie 2007. S-a dovedit, însă, că din anul 1998 (când s-a încheiat contractul de întreţinere), pârâţii s-au preocupat de a-i asigura reclamantei un trai decent, situaţie în care sancţiunea rezoluţiunii contractului din culpa acestora a fost în mod corect refuzată de primele două instanţe.
Prin urmare, Curtea a constatat că motivele de nelegalitate invocate de reclamantă nu se regăsesc în cauză, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul acesteia.
| ← Lipsa culpei pârâtei întreţinătoare. Intenţia... | Pluralitate de debitori. Caracter indivizibil al obligaţiei de... → |
|---|
