Omisiunea avocatului redactor de a menţiona că recursul a fost declarat „prin avocat” nu atrage nulitatea recursului
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 133
Faptul că avocatul redactor a omis să menţioneze că recursul a fost declarat „prin avocat” nu impune sancţiunea nulităţii cererii de recurs, nefiind prevăzută de dispoziţiile art. 302 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât avocatul în cauză a acţionat în interesul părţii pentru exercitarea căii de atac în baza mandatului intervenit. Dispoziţiile prevăzute de art. 112 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la menţionarea numelui şi calităţii celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat numele acestuia şi sediul profesional nu sunt imperative şi nu atrag nulitatea cererii deoarece, potrivit art. 133 C. proc. civ., nulitatea cererii de chemare în judecată (cu aplicabilitate şi asupra cererii de recurs) poate opera numai în situaţia în care nu conţine numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei şi semnătura iar aceasta din urmă putând fi complinită în condiţiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ.
Decizia civilă nr. 337/R din 14 iunie 2006- A. P.
Din modul de redactare a cererii de recurs se poate interpreta că a fost redactată de recurentul R.H.K., în nume propriu, întrucât nu se face menţiune în sensul redactării prin avocat, intimaţii invocând faptul că semnătura cererii de recurs nu-i aparţine recurentului.
Intimaţii-chiriaşi cumpărători au invocat nulitatea recursului în sensul art. 3021 lit. (d) C. proc. civ. susţinând că nu există o cerere de recurs formulată de partea îndreptăţită sau de un reprezentant legal al acesteia.
Atâta timp cât persoana care a semnat cererea de recurs nu avea mandat special în acest sens, semnătura sa este ca şi inexistentă, neîndeplinindu-se nici dispoziţiile privind reprezentarea recurentului.
în recurs, s-a făcut dovada că cererea de recurs a fost redactată de avocatul recurentului în numele şi pentru partea pe care o reprezintă, în baza contractului de asistenţă juridică depus în probaţiune la dosar.
Apărătorul recurentului, avocat I.G. a fost angajat de K.G., mandatarul recurentului în speţă pentru asistare, reprezentare, redactare, declarare recurs împotriva deciziei nr. 524/2005 a Curţii de Apel B. pentru clientul K.R.H., iar prin depunerea în probaţiune a mandatului autentic apostilat intervenit între R.H.K. - recurentul în cauză şi K.G. (fiul său) s-a făcut dovada că mandatarul K.G. era împuternicit să îi reprezinte interesele mandantului pentru restituirea imobilului în litigiu. De altfel, acest mandatar l-a reprezentat pe titularul dreptului şi în litigiile anterioare, în hotărârile pronunţate menţionându-se acest aspect - decizia nr. 276/2001 a Curţii de Apel B..
Prin urmare, s-a făcut dovada că recursul a fost redactat şi semnat de avocatul I.G. angajat de mandatarul recurentului, semnătura de pe cererea de recurs fiind aceeaşi cu cea de pe contractul de asistenţă, aparţinând avocatului redactor, aspect necontestat în speţă.
Au fost îndeplinite dispoziţiile imperative privitoare la exercitarea drepturilor procedurale prin mandatar (art. 67, 68 C proc. civ.) iar dispoziţiile art. 3021 lit. d) C. proc. civ. invocate ca şi motiv de nulitate a cererii de recurs nu sunt aplicabile în speţă, faţă de cele prezentate mai sus. Faptul că avocatul redactor a omis a menţiona că recursul a fost declarat „prin avocat” nu impune sancţiunea nulităţii cererii de recurs, nefiind prevăzută de dispoziţiile art. 302 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât avocatul în cauză a acţionat în interesul părţii pentru exercitarea căii de atac în baza mandatului intervenit. Dispoziţiile prevăzute de art. 112 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la menţionarea numelui şi calităţii celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat numele acestuia şi sediul profesional nu sunt imperative şi nu atrag nulitatea cererii deoarece, potrivit art. 133 C. proc. civ., nulitatea cererii de chemare în judecată (cu aplicabilitate şi asupra cererii de recurs) poate opera numai în situaţia în care nu conţine numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei şi semnătura iar aceasta din urmă putând fi complinită în condiţiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de intimaţii C.L., C.C., Ş.A., Ş.H., M.V., pronunţând decizia civilă nr. 337/2006.
| ← Lipsa capacităţii de folosinţă invocată direct în recurs.... | Perimare nelegal dispusă → |
|---|
