Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei cereri. Consecinţe.

Comentarii

0

Reclamantul C.I., prin acţiunea înregistrată sub nr.9569/2001 la Judecătoria Focşani, a solicitat anularea hotărârii nr. 156/2001 prin care i-a fost respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3,52 ha teren în calitate de moştenitor al defuncţilor C. A. şi C.G.

în cauză a fost formulată şi o cerere de intervenţie în interes propriu de către numita C. C.

Prin sentinţa civilă nr. 2684 din 14 iunie 2002 pronunţată de Judecătoria Focşani a fost admisă în parte acţiunea reclamantului C.I., instanţa omiţând a se pronunţa şi cu privire la cererea de intervenţie.

Intervenienta C.C. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe susţinând că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la cererea sa de intervenţie.

Prin decizia civilă nr. 585/2002 a Tribunalului Vrancea apelul a fost respins apreciindu-se că, întrucât cererea principală a fost admisă, instanţa s-a pronunţat implicit şi asupra cererii de intervenţie.

împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenienta C.C. care a susţinut în continuare că cererea sa de intervenţie în interes propriu nu a fost soluţionată.

Prin decizia civilă nr. 141 din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi recursul declarat de intervenienta a fost admis, a fost casată decizia tribunalului cât şi hotărârea primei instanţe şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut că din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 49,50 şi 55 Cod procedură civilă cererea de intervenţie se judecă odată cu cererea principală afară doar de cazul când aceasta ar întârzia judecata cererii principale.

Pe de altă parte, art. 261 din codul de procedură civilă prevede, printre altele, şi faptul că hotărârile trebuie să cuprindă şi motivele de fapt şi de drept care au condus la înlăturarea cererilor părţilor (art. 261 pct. 3 şi 5 Cod procedură civilă).

Din coroborarea acestor texte cu art. 297 Cod procedură civilă rezultă că, în situaţia în care prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la o cerere formulată de o parte din proces, hotărârea este lovită de nulitate în conformitate cu dispoziţiile art. 105 din cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente, facându-se aplicarea art. 312 din cod procedură civilă hotărârile pronunţate au fost casate şi cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanţe.

(Decizia civilă nr. 14l/R/04.02.2003 )

← Nepunerea în discuţia părţilor a excepţiei privind...		Minuta şi hotărârea judecătorească trebuie semnate şi de... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Hotărâre pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prev. de art. 105 Cod procedură civilă sub sancţiunea nulităţii Dreptul la apărare. încălcarea dreptului la apărare. Nepronunţarea instanţei asupra cererii formulate Nulitatea hotărârii. Nesemnarea dispozitivului de către judecători Nepunerea în discuţia părţilor a excepţiei privind tardivitatea emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă. Consecinţe. Minuta şi hotărârea judecătorească trebuie semnate şi de magistraţii consultanţi sub sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii. Obligativitatea instanţei de a arăta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază hotărârea cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor - art. 261 pct.5 c.proc.civ. Compensarea cheltuielilor de judecată. Art. 276 cod procedură civilă. Cheltuieli de judecată. Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului.