Partaj. Obligativitatea sistării indiviziunii
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 81 din 1.02.2002, Tribunalul Mureş a admis apelul reclamantei T.C. împotriva sentinţei civile nr. 7288 din 23.11.1999 a Judecătoriei Târgu Mureş, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a atribuit părţilor cotele ideale din terenul evidenţiat în mai multe cărţi funciare.
Prima instanţă stabilise cotele de moştenire ale părţilor după defuncţii P.V. şi F.F., decedaţi la 23.12.1950 şi, respectiv, 19.02.1991, precum şi activul succesoral.
Sentinţa a fost apelată atât de reclamanta T.C., cât şi de pârâta reconvenţională T.A., pentru nelegalitate şi netemeinicie, ambele fiind nemulţumite de faptul că trei din cele patru imobile au rămas nepartajate, părţile rămânând în indiviziune, contrar dispoziţiilor art. 728 C. civ.
Admiţând numai apelul reclamantei, tribunalul a schimbat integral sentinţa deoarece n-a mai partajat imobilul, ci a dispus să se atribuie părţilor cotele ideale din cele patru cărţi funciare, cu întabularea în cartea funciară a partajului.
împotriva deciziei instanţei de apel s-a declarat recurs, care a fost admis, pentru următoarele considerente.
Prin soluţia instanţei de apel care a atribuit părţilor cote ideale nu s-a realizat un partaj succesoral, încălcându-se dispoziţiile art. 728 C. civ., deoarece nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Cu toate că în dispozitivul deciziei se dispune întabularea în cartea funciară a partajului, în realitate nu se poate intabula nici un partaj cât timp întabularea cotelor ideale nu echivalează cu sistarea indiviziunii născute din moştenire fiind, de asemenea, de reţinut partea finală a apelului reclamantei, în care arată că practic părţile se găsesc în aceeaşi situaţie ca în anul 1993, când s-a introdus acţiunea de partaj succesoral.
Critica adusă prin recursul pârâtei reconvenţionale referitoare la ignorarea în totalitate a dispoziţiilor art. 6731 şi urm. C. proc. civ., privitoare la procedura împărţelii judiciare, procedură introdusă prin O.U.G. nr. 138/2000 şi care, fiind de imediată aplicabilitate, era în vigoare la data pronunţării deciziei recurate (1.02.2002), a fost găsită întemeiată de instanţa de recurs. Ignorarea acestor dispoziţii este cu atât mai gravă cu cât expertul a solicitat instanţei de apel să-i comunice cotele de moştenire ale părţilor, precum şi alte date necesare calculului sultelor.
Potrivit art. 6736 C. proc. civ., instanţa avea obligaţia să pronunţe o încheiere prin care să stabilească bunurile supuse împărţelii, cotele părţilor şi sarcinile moştenirii, precum şi alte elemente prevăzute de art. 6735 C. proc. civ.
Textul art. 6736C. proc. civ. obligă şi la întocmirea minutei prevăzute de art. 258 C. proc. civ., urmând ca, în baza respectivei încheieri, expertul să treacă la formarea loturilor.
Nici minuta şi nici încheierea n-au fost întocmite, astfel încât decizia a fost considerată nelegală şi, în consecinţă, hotărârile au fost casate, cu trimitere pentru rejudecare.
C.A. Tg. Mureş, decizia civilă nr. 793 din 8.10.2002
| ← Partaj. încheiere de admitere în principiu pronunţată... | Acţiune posesorie. Neîntrunirea condiţiilor posesiei în... → |
|---|
