Expirarea termenului contractual. Modalitatea de notificare a concediului. Acţiune în evacuare. Posibilitatea invocării unui drept de retenţie
| Comentarii |
|
1. întrucât termenul contractual a expirat, convenţia de comodat nu poate conferi în mod valabil un titlu locativ pârâtei como- datare, iar numeroasele convocări în vederea eliberării spaţiului au fost calificate în mod corect ca reprezentând concediu. De altfel, în mod constant s-a stabilit că şi prin introducerea acţiunii în evacuare se realizează notificarea concediului.
2. Paralizarea acţiunii în evacuare poate fi realizată prin invocarea unui drept de retenţie, în măsura în care aceasta se face în termenele şi în condiţiile instituite de procedura civilă. Apărările pârâtei comodatare, în sensul că nu poate fi evacuată necondiţionat, fără a i se acorda dreptul de a pretinde şi a obţine contravaloarea cheltuielilor efectuate la imobil, nu pot fi primite în lipsa unei cereri exprese cu un obiect determinat şi promovate în condiţiile şi termenele legale.
C.A. Cluj, s. com., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 180 din 17 septembrie 2007, în B.J. 2007, p. 475
Reclamanta T.M., prin acţiunea introductivă de instanţă promovată în contradictoriu cu pârâta SC P.F. SRL Cluj-Napoca, a solicitat evacuarea acesteia din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. S, nr. 23, iar în justificarea demersului său a invocat împrejurarea că este proprietarul
exclusiv al imobilului, pârâta fiind titulara unui drept de folosinţă în temeiul contractului de comodat încheiat cu aceasta, însă al cărui termen a expirat la data de 26 mai 2002.
Contractul de comodat încheiat între reclamantă şi pârâtă, autentificat sub nr. 2730 din 26 mai 2000 de B.N.P., confirmă că în virtutea acestuia, comodanta s-a obligat să asigure folosinţa de către comoda- tară a spaţiului comercial, stabilindu-se perioada de comodat de 2 ani.
Prima instanţă a apreciat, aşadar, în mod corect că, odată ajuns la termen, acest contract de comodat nu poate conferi în mod valabil un titlu locativ pârâtei, iar împrejurarea existenţei numeroaselor convocări, calificate ca fiind concediu, este corectă.
De altfel, s-a stabilit în mod constant că şi prin introducerea acţiunii în evacuare se apreciază că s-a realizat notificarea concediului.
Alegaţiile apelantei referitoare la nerespectarea dreptului la apărare în faţa primei instanţe nu pot fi primite raportat la consemnările existente în cuprinsul încheierilor şi raportat la împrejurarea că la termenul din 12 februarie 2007 instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ., acordând termen în vederea pregătirii apărării calificate de către pârâtă.
Invocarea folosinţei spaţiului cu acordul reclamantei-intimate şi a împrejurării că au fost achitate sume de bani în toată perioada, fără prezentarea unor înscrisuri care să releve aspectele afirmate şi în contextul indicării existenţei notificării concediului, nu pot fi primite.
Paralizarea acţiunii în evacuare poate fi realizată prin invocarea unui drept de retenţie, în măsura în care aceasta se realizează în termenele şi în condiţiile instituite de procedura civilă.
Apelanta arată că nu poate fi evacuată necondiţionat, fără a i se acorda dreptul de a pretinde şi a obţine contravaloarea cheltuielilor efectuate la imobil, apărări care nu pot fi primite în lipsa unei cereri exprese cu un obiect determinat şi promovată în condiţiile şi termenele legale.
Susţinerile referitoare la împrejurarea că intimata-reclamantă nu poate invoca în calitatea sa de proprietară exclusivă a imobilului, prin raportare la existenţa litigiului care face obiectul unui alt dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv revocarea contractului de donaţie autentificat de notariatul de Stat Judeţean Cluj sub nr. 1510 din 9 martie 1973, nu pot fi primite, în raport de probatoriul administrat, care relevă ca unic proprietar pe reclamantă.
| ← Clauză de încetare anticipată. Validitate | Vânzarea imobilului ce face obiectul convenţiei de comodat... → |
|---|
