Raport de expertiză medico-legală. Problema admisibilităţii acţiunii în anulare
Comentarii |
|
Raportul de expertiză medico-legală este un mijloc de probă administrat în cadrul procesului, iar nu un act juridic în sensul unei manifestări de voinţă care să genereze drepturi şi obligaţii, astfel încât acţiunea privind anularea acestuia în instanţă, pentru nerespectarea condiţiilor legale, este inadmisibilă.
C.A. Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, decizia nr. 623 din 9 martie 2001, în P.J.C. 2001-2002, p. 359
Prin acţiunea formulată de reclamantul R.Y. la data de 9 septembrie 1999, s-a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici", să dispună anularea raportului de expertiză medico-legală nr. 2734/111/265 din 17 martie 1997, emis de Institutul de Medicină Legală ,Alina Minovici", şi daune morale în sumă de 500.000.000 lei, motivate de faptul că a primit informaţii nereale din partea medicului F.S., care au condus la eliberarea certificatului de deces al fiicei sale.
Reclamantul a susţinut că cele două acte nu au fost emise în condiţiile respectării legii, iar la plângerea formulată împotriva actelor procurorului nu a primit niciun răspuns, neavând o cale de atac în care să se efectueze verificările solicitate.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, acţiunea privitoare la anularea raportului de expertiză medico-legală şi a anulat cererea privitoare la acordarea de daune morale, ca netimbrată, prin sentinţa civilă nr. 4358 din 15 martie 2000.
Prin decizia civilă nr. 3549 din 14 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea apelului declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe,
împotriva acestei decizii, reclamantul R.V. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a arătat că este nemulţumit de legalitatea raportului de expertiză întocmit în dosarul penal nr. 403/1997, a cerut completarea raportului de expertiză şi a formulat plângere împotriva actelor procu
rorului, pentru ca expertiza să fie efectuată în condiţii legale, fără a primi răspuns şi fără a avea la îndemână o cale de atac pentru îndreptarea ei.
Recurentul susţine că aceste acte trebuiau verificate şi de Comisia de Avizare a Rapoartelor de Expertiză, iar eventualele nemulţumiri puteau fi conciliate de Comisia superioară de pe lângă Institutul de Medicină Legală Bucureşti, solicitând admiterea recursului şi, pe fond, admiterea cererii de anulare a raportului de expertiză.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând actele dosarului şi criticile formulate de recurent, constată că, în mod corect, cele două instanţe, de fond şi de apel, au reţinut că cererea petentului este inadmisibilă, întrucât raportul de expertiză medico-legală nu este un act juridic care cuprinde drepturi şi obligaţii şi care este supus anulării în instanţă pentru nerespectarea condiţiilor legale, ci este un mijloc de probă, iar, în situaţia în care reclamantul-recurent îl considera incomplet, inexact sau întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor legale, se putea efectua un supliment de expertiză sau, dacă existau contradicţii, se putea solicita avizul Comisiei superioare medico-legale.
Toate aceste probe trebuiau solicitate în cadrul cercetării penale, într-o plângere formulată împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, faţă de persoanele pretins vinovate de decesul fiicei sale, şi nu printr-o acţiune civilă, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile civile de anulare sau ale contenciosului administrativ.
Pentru considerentele reţinute, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
← Bilet la ordin. Semnătura prescurtată a emitentului. Lipsa... | Partaj. Nepronunţarea unei încheieri de admitere în principiu... → |
---|