Răspundere civilă delictuală. Neangajarea răspunderii prepuşilor, în absenţa condiţiilor răspunderii pentru comitent

Comentarii

0

Potrivit art. 1000 alin. 3 C. civ., comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor, cu ocazia îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce li s-au încredinţat. Obligarea la repararea daunelor civile poate fi solicitată în mod separat (comitenţii) sau în solidar, aceştia împreună cu prepuşii lor.

Pentru prima ipoteză, comitentul are posibilitatea de a formula cererea de chemare în garanţie împotriva prepuşilor, dacă a căzut în pretenţii, conform art. 60 alin. 1 C. proc. civ.

în speţa dedusă judecăţii, SC C. SRL Târgu Mureş nu a fost obligată la despăgubiri civile în favoarea celor două reclamante, astfel că obligarea chemaţilor în garanţie la suportarea prejudiciilor cauzate reclamanţilor, nu are nici o acoperire legală.

Prima instanţă a procedat la un artificiu juridic, admiţând în parte cererile reclamantelor, precum şi cererea de chemare în garanţie şi obligând direct pe cei doi chemaţi în garanţie să plătească reclamantelor prejudiciile cauzate în urma accidentului de circulaţie, precum şi cheltuielile de judecată, contrar dispoziţiilor de drept comun şi procesuale în materie.

Angajarea răspunderii civile a chemaţilor în garanţie implică întrunirea condiţiilor răspunderii pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raport de cauzalitate între primele două elemente şi existenţa vinovăţiei prepusului.

în baza expertizei tehnice efectuate în cauză s-a stabilit drept cauză a accidentului ruperea siguranţei care fixa partea interioară a bolţului de cuplare; deci este vorba de un caz fortuit, care înlătură caracterul ilicit al faptei, condiţie indispensabilă pentru antrenarea răspunderii civile pentru fapta proprie, în sarcina celor doi chemaţi în garanţie.

De altfel, potrivit art. 79 lit. a şi c din regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1996 privind circulaţia pe drumurile publice, la plecarea în cursă unităţile deţinătoare de autovehicule sunt obligate să verifice starea tehnică a autovehiculelor şi să atragă atenţia conducătorilor de autovehicule asupra particularităţilor de conducere a acestora.

Societatea pârâtă, prin organele sale de conducere, a dispus însă deplasarea şi, prin şeful de garaj, care a însoţit transportul, a certificat regularitatea deplasării ca şi faptul că acesta se poate efectua în siguranţă.

Pentru chematul în garanţie S.C. pledează şi dispoziţiile legale privind ordinul superior, respectiv în îndeplinirea unor obligaţii de serviciu, dat cu respectarea legii, şi care exclude incidenţa art. 998 şi art. 999 C. civ.

Pentru chematul în garanţie C.F. este relevantă în cauză fişa postului acestuia şi atribuţiile sale de serviciu, acesta neavând calitatea de şef de garaj, ci pe aceea de şef al sectorului transport mecanizare şi nu a dat ordinul de deplasare pe drumurile publice a pompei de betoane.

în baza celor expuse, lipsind caracterul ilicit al faptei celor doi chemaţi în garanţie, nu poate fi antrenată răspunderea delictuală pentru fapta proprie, conform art. 998, art. 999 C. civ., motiv pentru care au fost admise apelurile declarate în cauză şi schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtă, pentru daune civile şi cheltuieli de judecată.

Cum însă chemaţii în garanţie au fost salariaţii pârâtei la data producerii accidentului, răspunderea acestora poate interveni eventual în temeiul dispoziţiilor Codului muncii, dar numai după stabilirea corectă a obligaţiilor de plată în sarcina pârâtei şi numai în limita culpei concrete a fiecăruia şi a analizării atribuţiilor de serviciu.

C.A. Tărgu Mureş, decizia civilă nr. 63/A/l3.06.2002