Recurs. Condiţiile de valorificare a excepţiei de nulitate a raportului de expertiză
| Comentarii |
|
Efectuarea raportului de expertiză cu încălcarea dispoziţiilor art. 208 Cod procedură civilă, fără citarea părţilor, prin carte poştală recomandată, reprezintă o neregularitate procedurală, ce poate fi invocată de partea interesată, pe calea excepţiei de nulitate a actului.
însă, neconvocarea părţilor la realizarea expertizei, este o omisiune sancţionată cu nulitate relativă, întrucât textul de lege menţionat are un caracter dispozitiv, fiind edictat în favoarea aceluia al cărui drept de citare a fost încălcat, astfel că nulitatea expertizei trebuie pusă în discuţie, la primul termen, care a urmat depunerii raportului.
Instanţa de recurs constată decăderea recurentului din dreptul de a invoca nulitatea actului, deoarece excepţiile de procedură, care nu au fost propuse în condiţiile prevăzute de art. 136 Cod procedură civilă, nu mai pot fi valorificate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 214/9.12.1993)
Prin sentinţa civilă nr. 273 din 21.01.1992, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul N.I. împotriva pârâţilor O.I. şi A.B.; a constatat deschisă succesiunea defunctei G.A., componenţa masei succesorale şi cotele părţilor; a dispus ieşirea din indiviziune a acestora, prin atribuirea, în natură, a bunurilor supuse partajului, cu obligarea pârâtului O.I. la plata unei sulte către celelalte părţi din proces.
Recursul formulat de pârâţii O.I. şi A.B. împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia civilă nr. 1.871 din 4.12.1992, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă.
împotriva acestor hotărâri au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. V din Legea nr. 59/1993, pârâţii O.I. şi A.B., susţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 208 Cod procedură civilă, iar decizia tribunalului este nelegală, având în vedere motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
în dezvoltarea motivului de recurs, pârâţii-recurenţi au susţinut că, în mod greşit, nu au fost citaţi la efectuarea raportului de expertiză, pentru a da explicaţii cu privire la starea clădirii supusă partajului şi a participa
la măsurători. Datorită neconvocării tuturor părţilor, expertul a efectuat un raport greşit, în sensul că nu a evaluat corect imobilul şi nu a făcut propuneri de lotizare în mai multe variante. Recursul nu este fondat.
Raportul de expertiză tehnică imobiliară a fost depus la instanţa de fond la termenul din 12.08.1991.Potrivit încheierii de la acea dată, reprezentanţii părţilor, de comun acord, au învederat instanţei că nu au obiecţiuni de formulat asupra efectuării şi conţinutului raportului de expertiză. Nici ulterior părţile nu au adus nici o critică expertizei tehnice, deşi au fost prezente, personal, în instanţă.
Potrivit art. 136 Cod procedură civilă, excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi 132 din acelaşi cod, nu mai pot fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică. Cum pretinsa neconvocare a părţilor la efectuarea raportului de expertiză, ca şi eventualele greşeli referitoare la corecta evaluare a imobilului şi la propunerile de lotizare, nu au fost invocate în condiţiile art. 132 Cod procedură civilă, adică la prima zi de înfăţişare, ele nu mai pot fi invocate în tot cursul procesului, atât timp cât excepţiile nu privesc chestiuni de ordine publică.
Faţă de considerentele prezentate, recursul va fi respins, ca nefondat.
Notă: Deşi hotărârea reflectă o soluţie corectă, motivarea în drept este necorespunzătoare, întrucât art. 136 Cod procedură civilă se referă la excepţiile procesuale pe care părţile le pot invoca până la prima zi de înfăţişare, în sensul de moment procesual la care este stabilit cadrul litigiului, sunt determinate limitele pretenţiilor reclamantului şi strategia de apărare a pârâtului, iar, sub acest aspect, art. 136 Cod procedură civilă îngrădeşte în timp posibilitatea părţilor de a-şi valorifica unele drepturi prin invocarea excepţiilor procesuale cu caracter relativ.
în speţă, pentru excepţia constând exclusiv în neregularitatea unui act de procedură efectuat ulterior termenului impus de art. 136 Cod procedură civilă (şi anume, în faza administrării probelor) sediul materiei este art. 105-108 Cod procedură civilă.
Instanţa de recurs trebuia să constate că, fiind în discuţie un act de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale (art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă), neregularitatea actului s-a acoperit, deoarece partea interesată nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după depunerea raportului şi înainte de a se pune concluzii în fond (art. 108 alin. 3 Cod procedură civilă).
în consecinţă, textul de lege în baza căruia se impunea respingerea motivului de recurs este art. 108 alin. 3 Cod procedură civilă şi nu art. 136 Cod procedură civilă, cum a reţinut instanţa, în decizia menţionată.
| ← Recurs. Condiţia interesului | Recurs. Critici. Imposibilitatea încadrării acestora în... → |
|---|
