Renunţare la dreptul de proprietate în favoarea statului. Temei legai

Decretul-lege nr. 115/1938, art. 60

Prin decizia nr. 62/7 august 2006 emisă de intimata SC P. SA a fost respinsă notificarea nr. 103 din 13 februarie 2002 formulată de către contestatoare. în motivare, s-a arătat că notificatoarea nu face dovada calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Din conţinutul deciziei nr. 41/21 martie 1986, reiese că I.M.M. a renunţat expres la dreptul de proprietate asupra mai multor suprafeţe de teren situate în Simeria, str. V.A. nr. 6, printre care şi terenul solicitat prin notificare. Renunţarea pur şi simplă purtând asupra dreptului de proprietate urmează a fi opozabilă şi moştenitorilor testamentari, atâta timp cât nu s-a făcut dovada anulării declaraţiei de renunţare la un astfel de drept pentru motive de doi sau violenţă în termenul defipt de lege, calculat de la 22 decembrie 1989, ca dată a încetării impedimentelor determinate de regimul comunist. Pentru identitate de raţiune urmează a se da eficienţă normei art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, republicată, în contextul în care renunţarea la dreptul de proprietate în formă autentică, urmată de preluarea de către stat a terenului ce a tăcut obiectul renunţării este de fapt o donaţie deghizată, susceptibilă de a fi anulată pentru motive de nulitate relativă sau absolută, lipsa unei astfel de dovezi de anulare sau de constatare a nulităţii, justificând soluţia de respingere a notificării ca neîntemeiată.

Făcând o analiză a actelor care au fost depuse odată cu notificarea, se constată că terenul situat în oraşul Simeria, str. V.A. nr. 6 a fost preluat în proprietatea statului prin decizia nr. 41/1986 emisă de Consiliul Popular al Oraşului Simeria - Biroul Executiv, în temeiul dispoziţiilor art. 60 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Potrivit acestui text de lege: „Proprietarul poate renunţa la dreptul său printr-o declaraţie înfăţişată instanţei pentru ca să fie intabulată în cartea funciară încetarea dreptului de proprietate. în acest caz comuna va putea cere înscrierea dreptului de proprietate în folosul ei”.

O asemenea declaraţie, autentificată sub nr. 948/17 martie 1986, de notariatul de Stat judeţean Hunedoara, a fost dată de către autoarea reclamantei, l.M.M.

Renunţările la drept sunt calificate, potrivit unei jurisprudenţe constante, ca fiind donaţii indirecte. Donaţiile indirecte sunt acte juridice încheiate cu intenţia de a gratifica, dar înfăptuite pe calea unui act juridic diferit de contractul de donaţie.

Tocmai pentru că donaţiile indirecte nu constituie în realitate contracte, ele nu implică un acord de voinţă între cele două persoane implicate. Renunţarea la dreptul real este un act juridic unilateral, iar efectul stingerii lui se produce în temeiul legii, independent de voinţa statului şi chiar împotriva acestei voinţe, în temeiul dreptului de suveranitate (iure imperii), acesta culegând orice bun fără stăpân aflat pe teritoriul său.

Prin urmare, dat fiind că în speţă nu a existat un contract, ci un act juridic unilateral urmat de o transmitere a dreptului de proprietate ope legis, nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, care are ca obiect de reglementare imobilele donate statului, în privinţa cărora impune pentru includerea în categoria de imobile preluate abuziv cerinţa de a se fi admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Pe cale de consecinţă, se reţine că imobilul este preluat abuziv în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, care are în vedere orice imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.

Este adevărat că la data deschiderii succesiunii autoarei sale, terenul în litigiu nu făcea parte din masa succesorală, dat fiind că nu se includea în „întreaga avere mobilă şi imobilă care se va găsi în patrimoniul acesteia la data încetării sale din viaţă”, astfel cum s-a menţionat în testamentul întocmit de aceasta, autentificat de fostul Notariat de stat judeţean Hunedoara. în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil, se consideră că dreptul de proprietate care a aparţinut foştilor titulari, anterior anului 1948, s-a transmis în patrimoniul statului, urmând ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, să opereze o retransmitere, foştii titulari putând să-şi redobândească dreptul care le-a aparţinut prin restituire. Prin urmare, deşi este adevărat că dreptul de proprietate este perpetuu, el nu s-a aflat în perioada ce a urmat preluării în patrimoniul proprietarilor iniţiali şi, pe cale de consecinţă, nici în cel al succesorilor lor, astfel că, pentru protecţia lui juridică, este necesar ca în prealabil să fie redobândit.

Pe de altă parte, deşi succesiunea fostului proprietar al terenului s-a deschis la data când el a decedat, prin efectul Legii nr. 10/2001, se reconstituie la o dată ulterioară dreptul de proprietate asupra terenului, care nu a făcut parte din patrimoniul succesoral. Cu alte cuvinte, bunul în litigiu, deşi nu a făcut obiectul unei transmiteri pe cale succesorală, face în schimb obiectul unei redobândiri ulterioare din patrimoniul statului, iar această operaţiune juridică este legată de calitatea persoanei care ar fi îndreptăţită la restituire de succesor al fostului proprietar.

în acest sens trebuie interpretate dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care stabileşte că de prevederile acesteia beneficiază şi moştenitorii testamentari ai persoanei îndreptăţite, fără a distinge după cum preluarea a fost cu titlu valabil sau fără titlu valabil, ceea ce înseamnă că în virtutea calităţii de succesor testamentar, persoana interesată poate solicita ca restituirea bunului din patrimoniul său să opereze în favoarea sa.

Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., sentinţa nr. 756 din 25 mai 2007,nepublicată

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Renunţare la dreptul de proprietate în favoarea statului. Temei legai